Articolul 1921. Nulitatea tranzacției

Tranzacția poate fi declarată nulă pentru temeiurile generale de nulitate a actelor juridice. Ea poate fi, de asemenea, atacată cu acțiune revocatorie sau cu acțiune în declararea simulației.

Eroarea de drept referitoare la chestiunile ce constituie obiectul neînțelegerii părților și leziunea nu pot constitui temei de nulitate a tranzacției.

Tranzacția se prezumă indivizibilă în ceea ce privește obiectul său. În lipsa unei stipulații contrare, ea se supune doar nulității totale.

Hotărârea instanței prin care se constată sau se declară nulitatea tranzacției lipsește de orice efect hotărârea instanței prin care tranzacția judiciară a fost confirmată.