Articolul 1811. Contractul de factoring

Prin contract de factoring, o parte, care este furnizorul de bunuri și servicii (aderent), se obligă să cedeze celeilalte părți, care este o întreprindere de factoring (factor), creanțele apărute sau care vor apărea în viitor din contracte de vânzări de bunuri, prestări de servicii și efectuare de lucrări către terți, iar factorul își asumă cel puțin 2 din următoarele obligații:

1. ¶ a) finanțarea aderentului, inclusiv prin împrumuturi și plăți în avans;
2. ¶ b) ținerea contabilității creanțelor;
3. ¶ c) asigurarea efectuării procedurilor de somare și de încasare a creanțelor;
4. ¶ d) asumarea riscului insolvabilității debitorului pentru creanțele preluate (delcredere).

Contractul de factoring se încheie în scris.

Cesiunea creanțelor trebuie să fie notificată debitorilor.

Părțile sunt obligate să precizeze mărimea, volumul, domeniul și caracteristicile creanțelor care fac obiectul contractului, precum și elementele pentru determinarea sumei de plată.

Față de contractul de factoring se aplică prevederile referitoare la cesiunea de creanță în măsura în care dispozițiile prezentului capitol nu prevăd sau din esența factoringului nu reiese altfel.