Articolul 174. Stingerea obligației fiscale prin scădere¶
Stingerea obligației fiscale prin scădere are loc în situațiile în care contribuabilul persoană fizică:
În cazurile enumerate la alin.(1), stingerea prin scădere se face în mărimea întregii obligații fiscale – dacă persoana nu a lăsat (nu dispune de) bunuri – sau în mărimea părții nestinse din obligația fiscală – dacă averea lăsată de ea (averea existentă) este insuficientă.
Stingerea prin scădere a obligației fiscale a contribuabilului are loc în urma încetării activității lui prin lichidare, inclusiv pe cale judiciară, prin reorganizare, precum și în cazul în care stingerea ei prin executare silită în conformitate cu prezentul cod este imposibilă.
Stingerea obligației fiscale prin scădere are loc în temeiul unei decizii a conducerii organului cu atribuții de administrare fiscală care administrează obligația fiscală respectivă. În cazul serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale, decizia se adoptă de către consiliul local.
Suma obligațiilor fiscale stinse prin scădere conform prezentului articol este luată în evidență specială, care este parte componentă a evidenței generale, în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat. În cazurile prevăzute la art.186 alin.(5), sumele luate în evidență specială se restabilesc.
Serviciul Fiscal de Stat prezintă Ministerului Finanțelor rapoarte trimestriale și anuale privind suma obligațiilor fiscale luate în evidență specială.
Din data expirării valabilității actului de suspendare, obligațiile fiscale, luate în evidență specială conform art.206 alin.(1) lit.c) și lit.e) se restabilesc în conturile contribuabilului cu data inițială a actului de suspendare. Aceeași acțiune se întreprinde și pentru prevederile art.206 alin.(1) lit.d) în cazul în care au apărut bunuri pasibile urmăririi silite sau necesitatea sesizării repetate a executorului judecătoresc în conformitate cu Codul de executare ori contribuabilul a manifestat voința de a stinge obligația fiscală.