Articolul 250. Hotărârea suplimentară
Instanța care a pronunțat hotărârea emite, din oficiu sau la cererea participanților la proces, o hotărâre suplimentară dacă:
- ¶ a) nu s-a pronunțat asupra unei pretenții formulate de către părți sau de către intervenientul principal;
- ¶ b) rezolvând problema dreptului în litigiu, nu a indicat suma adjudecată, bunurile ce urmează a fi remise sau acțiunile pe care pârâtul trebuie să le îndeplinească;
- ¶ c) nu a rezolvat problema repartizării între părți a cheltuielilor de judecată ori a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, specialiștilor, interpreților sau reprezentanților cu privire la cheltuielile de judecată a căror compensare li se cuvine.
Problema pronunțării unei hotărâri suplimentare poate fi pusă în termenul executării silite a hotărârii. Instanța emite, după examinare în ședință de judecată, hotărârea suplimentară, care poate fi atacată în ordinea stabilită de prezentul cod. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea problemei.
Cererea de adoptare a unei hotărâri suplimentare nu se impune cu taxă de stat și taxă de timbru.
Încheierea judecătorească de respingere a cererii de emitere a unei hotărâri suplimentare se supune recursului.