Articolul 97. Prescripția executării sentinței de condamnare
Sentința de condamnare nu se pune în executare dacă acest lucru nu a fost făcut în următoarele termene, calculate din ziua în care aceasta a rămas definitivă:
- ¶ a) 2 ani, în caz de condamnare pentru o infracțiune ușoară;
- ¶ b) 6 ani, în caz de condamnare pentru o infracțiune mai puțin gravă;
- ¶ c) 10 ani, în caz de condamnare pentru o infracțiune gravă;
- ¶ d) 15 ani, în caz de condamnare pentru o infracțiune deosebit de gravă;
- ¶ e) 20 de ani, în caz de condamnare pentru o infracțiune excepțional de gravă.
Termenele de prescripție a executării pedepsei se reduc pe jumătate pentru persoanele care, la data săvârșirii infracțiunii, erau minori.
Curgerea prescripției se întrerupe dacă persoana se sustrage de la executarea pedepsei sau dacă, până la expirarea termenelor prevăzute la alin.(1) și (2), săvârșește cu intenție o nouă infracțiune. În cazul eschivării de la executarea pedepsei, curgerea termenului de prescripție începe din momentul prezentării persoanei pentru executarea pedepsei sau din momentul reținerii acesteia, iar în caz de comitere a unei noi infracțiuni – din momentul săvârșirii ei.
Prescripția nu înlătură executarea pedepselor principale stabilite pentru infracțiunile contra păcii și securității omenirii sau pentru infracțiunile de război, prevăzute la art.135–137, 139 și 143.