Articolul 76. Circumstanțele atenuante
La stabilirea pedepsei se consideră circumstanțe atenuante:
- ¶ a) săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave;
- ¶ b) săvârșirea infracțiunii de către un minor sau de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani;
- ¶ c) săvârșirea infracțiunii ca urmare a unui concurs de împrejurări grele de ordin personal sau familial;
- ¶ d) săvârșirea faptei de o persoană cu responsabilitate redusă;
- ¶ e) prevenirea de către vinovat a urmărilor prejudiciabile ale infracțiunii săvârșite, repararea benevolă a pagubei pricinuite sau înlăturarea daunei cauzate;
- ¶ f) autodenunțarea, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii sau la identificarea infractorilor ori recunoașterea vinovăției;
- ¶ g) ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor victimei, dacă ele au provocat infracțiunea;
- ¶ h) săvârșirea infracțiunii ca rezultat al constrângerii fizice sau psihice, ce nu înlătură caracterul penal al faptei, sau dată fiind dependența materială, de serviciu sau de altă natură;
- ¶ i) săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate, provocată de consumarea involuntară sau forțată a alcoolului, a drogurilor, a precursorilor, a etnobotanicelor sau a analogilor acestora sau de consumarea de aceste substanțe fără a fi conștientă de efectul lor;
- ¶ j) săvârșirea infracțiunii cu depășirea limitelor legale ale legitimei apărări, reținerii infractorului, stării de extremă necesitate, riscului întemeiat sau ca rezultat al executării ordinului sau dispoziției superiorului;
- ¶ k) afectarea gravă, prin infracțiunea săvârșită, a făptuitorului acesteia sau greutatea poverii pedepsei, aplicată pentru el, din cauza vârstei înaintate a acestuia, stării sănătății lui sau altor circumstanțe;
- ¶ l) expirarea, de la momentul comiterii infracțiunii, a cel puțin 2/3 din termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere penală, prevăzut pentru această infracțiune, sau depășirea termenului rezonabil pentru examinarea cazului, ținându-se cont de natura faptei, dacă tergiversarea nu a fost provocată de făptuitor.
Instanța de judecată poate considera drept circumstanțe atenuante și alte circumstanțe, neprevăzute la alin.(1).
La stabilirea pedepsei, instanța de judecată nu consideră drept atenuantă circumstanța care este prevăzută de lege ca element constitutiv al infracțiunii.