Articolul 106. Confiscarea specială
Confiscarea specială constă în trecerea, forțată și gratuită, în proprietatea statului a bunurilor indicate la alin. (2). În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite, nu pot fi recuperate sau confiscarea acestora este imposibilă din orice alt motiv, se confiscă prioritar un alt bun cu valoare echivalentă, iar în lipsa acestuia, contravaloarea acestora.
Sunt supuse confiscării speciale bunurile (inclusiv valorile valutare):
- ¶ a) utilizate sau destinate pentru săvârșirea unei infracțiuni;
- ¶ b) rezultate din infracțiuni, precum și orice venituri sau foloase ce derivă din astfel de bunuri;
- ¶ c) date pentru a determina săvârșirea unei infracțiuni sau pentru a-l răsplăti pe infractor;
- ¶ d) deținute contrar dispozițiilor legale;
- ¶ e) convertite sau transformate, parțial sau integral, din bunurile rezultate din infracțiuni și din veniturile sau foloasele obținute din aceste bunuri;
- ¶ f) care constituie obiectul infracțiunilor de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.
Dacă bunurile indicate la alin. (2) au fost comasate cu bunuri dobândite legal, se confiscă acea partea din bunuri sau contravaloarea acestora care corespunde valorii bunurilor rezultate din infracțiuni și a veniturilor sau foloaselor obținute din aceste bunuri.
Confiscarea specială se aplică chiar dacă bănuitul, învinuitul, inculpatul sau condamnatul este liberat de răspundere penală sau de pedeapsă penală ori dacă a fost aplicată amnistia sau a survenit decesul acestuia. Confiscarea specială nu se aplică în cazul liberării persoanei de răspundere penală ca urmare a expirării termenului de prescripție, cu excepția infracțiunilor ușoare, mai puțin grave sau grave, și dacă termenul a expirat după pornirea procesului penal.
Confiscarea specială nu se aplică în cazul infracțiunilor săvârșite prin intermediul unui organ de presă sau al oricărui alt mijloc de informare în masă.