Articolul 188. Arestarea la domiciliu

Arestarea la domiciliu constă în izolarea învinuitului, inculpatului de societate în locuința acestuia, cu stabilirea anumitor restricții.

Arestarea la domiciliu se aplică față de învinuit, inculpat în baza hotărârii judecătorului de instrucție sau a instanței de judecată în modul prevăzut în art.185 și 186, în condițiile care permit aplicarea măsurii preventive sub formă de arest, însă izolarea lui totală nu este rațională în legătură cu vârsta, starea sănătății, starea familială sau cu alte împrejurări.

Arestarea la domiciliu este însoțită de una sau mai multe din următoarele restricții:

1. ¶ 1) interzicerea de a ieși din locuință;
2. ¶ 2) limitarea convorbirilor telefonice, recepționării și expedierii trimiterilor poștale și utilizării altor mijloace de comunicare;
3. ¶ 3) interzicerea comunicării cu anumite persoane și primirea pe cineva în locuința sa.

Persoana arestată la domiciliu poate fi supusă obligațiilor:

1. ¶ 1) de a menține în stare de funcționare mijloacele electronice de control și de a le purta permanent;
2. ¶ 2) de a răspunde la semnalele de control sau de a emite semnale telefonice de control, de a se prezenta personal la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată la timpul fixat.

Supravegherea executării arestării la domiciliu se efectuează de către organul învestit cu asemenea atribuții.

Termenul, modul de aplicare, de prelungire a duratei și de atac al arestării la domiciliu sunt similare celor aplicate la arestarea preventivă.

În caz de nerespectare de către învinuit, inculpat a restricțiilor și obligațiilor stabilite de către judecătorul de instrucție sau instanță, arestarea la domiciliu poate fi înlocuită cu arestarea preventivă de către instanța de judecată din oficiu sau la demersul procurorului.