Articolul 165. Noțiunea de reținere¶

Constituie reținere privarea persoanei de libertate, pe o perioadă scurtă de timp, dar nu mai mult de 72 de ore.

Pot fi supuse reținerii:

1. ¶ 1) persoanele bănuite de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de un an în cazul în care există o bănuială rezonabilă că persoana a săvârșit această infracțiune;
2. ¶ 2) învinuitul, inculpatul care încalcă condițiile măsurilor preventive neprivative de libertate, luate în privința lui, precum și ordonanța de protecție în cazul violenței în familie, dacă infracțiunea se pedepsește cu închisoare;
3. ¶ 3) condamnații în privința cărora au fost adoptate hotărâri de anulare a condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei sau de anulare a liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen;
4. ¶ 4) persoanele în privința cărora a fost anulată hotărârea de achitare și a fost adoptată hotărârea de condamnare la închisoare, precum și persoanele care se eschivează de la executarea hotărârii de condamnare cu închisoarea;
5. ¶ 5) persoanele care săvârșesc o infracțiune de audiență;
6. ¶ 6) persoanele pentru a fi puse sub învinuire, în cazul în care locul de aflare a persoanei nu este cunoscut sau dacă ea nu s-a prezentat fără motive întemeiate și nu a informat organul care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale;
7. ¶ 7) persoanele supuse extrădării.

Reținerea persoanei poate avea loc în baza:

1. ¶ 1) procesului-verbal de reținere în cazurile prevăzute la alin. (2) pct.1), 2) și 7);
2. ¶ 2) ordonanței organului de urmărire penală în cazul prevăzut la alin. (2) pct.1), 2) și 6);
3. ¶ 3) hotărârii instanței de judecată în cazurile prevăzute la alin. (2) pct.3), 4) și 5).