Articolul 166. Temeiurile pentru reținerea persoanei bănuite de săvârșirea infracțiunii
Organul de urmărire penală are dreptul să rețină persoana, dacă există o bănuială rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de un an, numai în cazurile:
- ¶ 1) dacă aceasta a fost prinsă în flagrant delict;
- ¶ 2) dacă martorul ocular, inclusiv victima, indică direct că anume această persoană a săvârșit infracțiunea;
- ¶ 3) dacă pe corpul sau pe hainele persoanei, la domiciliul ei ori în unitatea ei de transport sunt descoperite urme evidente ale infracțiunii;
- ¶ 4) dacă la locul săvârșirii infracțiunii sunt descoperite urmele lăsate de către această persoană;
- ¶ 5) dacă aceasta a încercat să se ascundă ori nu i s-a putut constata identitatea.
Reținerea persoanei bănuite poate fi dispusă și dacă există temeiuri rezonabile de a presupune că aceasta se va sustrage de la urmărirea penală, va împiedica aflarea adevărului sau va săvârși alte infracțiuni.
Reținerea persoanei mature în temeiurile prevăzute la alin.(1) poate avea loc până la înregistrarea infracțiunii în modul stabilit de lege. Înregistrarea infracțiunii se efectuează imediat, dar nu mai târziu de 3 ore de la momentul aducerii persoanei reținute la organul de urmărire penală, iar în cazul în care fapta pentru care persoana a fost reținută nu este înregistrată în mod corespunzător, persoana se eliberează imediat, cu excepția prevăzută la art. 273 alin. (5).
Reținerea persoanei în condițiile prezentului articol nu poate depăși 72 de ore, iar în cazul minorului – 24 de ore din momentul privării de libertate. Perioada de reținere nu trebuie să fie mai mare decât strictul necesar pentru deținerea acesteia.
În cazul în care reținerea persoanei se efectuează pentru stabilirea identității ei, perioada de reținere nu poate depăși 6 ore.
Termenul prevăzut la alin. (5) curge din momentul de privare a persoanei de libertate. În termenul respectiv se include timpul de efectuare a acțiunilor procesuale imediat următoare momentului de privare a persoanei de libertate până la întocmirea procesului-verbal de reținere, în situația în care persoana era efectiv constrânsă în libertatea sa de mișcare pe parcursul efectuării acestor măsuri.
Persoana reținută în condițiile prezentului articol trebuie să fie adusă cât mai curând posibil, din momentul de reținere, în fața judecătorului de instrucție pentru a fi examinată chestiunea arestării sau, după caz, a eliberării acesteia. Procurorul, până la expirarea termenului prevăzut la art. 308 alin. (12), va emite o ordonanță de eliberare a persoanei reținute fie, după caz, va înainta judecătorului de instrucție demersul de arestare.