Articolul 181. Modul de dispunere și exercitare a garanției de către persoane fizice și juridice

Garanția personală și garanția unei organizații se dispun de către procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală prin ordonanță, iar de către instanța de judecată – prin încheiere, și nu se aplică infracțiunilor prevăzute la art. 181¹–181³, 243, 303, 307, 324–335¹ și art. 352¹ alin. (2) din Codul penal nr. 985/2002.

Procurorul sau instanța, stabilind că garantul întrunește condițiile prevăzute la art. 179 sau, respectiv, art. 180 și că bănuitului, învinuitului, inculpatului îi poate fi aplicată garanția personală sau garanția organizației prevăzute în art.179 și 180, decide aplicarea unei asemenea măsuri preventive, făcându-i cunoscute garantului esența cauzei și obligațiile lui. După aceasta, garantul susține solicitarea sa sau o retrage, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal.

Garantul este în drept, în orice moment al procesului penal, să renunțe la garanția asumată. În cazul în care renunțarea la garanția asumată a parvenit în temeiul înaintării unei învinuiri noi, apariției unor circumstanțe despre care garantul nu a știut sau nu a putut ști la momentul asumării garanției, imposibilității garantului de a asigura mai departe garanția comportamentului respectiv al învinuitului, inculpatului din cauza plecării în altă localitate sau a îmbolnăvirii grave a garantului, precum și a încetării existenței persoanei juridice garant, plecării în altă localitate sau trecerii în altă organizație a învinuitului, inculpatului, suma depozitată pentru asigurarea garanției se restituie garantului de către organul care a dispus garanția.

Garantul poate primi suma depozitată în scopul asigurării garanției și în cazul dacă:

1. ¶ 1) procurorul sau instanța a schimbat măsura preventivă din motive care nu sunt legate de comportamentul învinuitului, inculpatului sau a revocat măsura preventivă;
2. ¶ 2) garantul persoană juridică a pierdut capacitatea juridică și nu poate asigura garanția.

Suma depusă de garant în asigurarea garanției trece în contul statului, în baza hotărârii instanței, în cazul în care garantul:

1. ¶ 1) nu a asigurat obligația sa pentru un comportament respectiv al bănuitului, învinuitului, inculpatului;
2. ¶ 2) a renunțat nemotivat la garanția asumată.

Hotărârea cu privire la trecerea în contul statului a sumei depozitate în asigurarea garanției, adoptată în modul prevăzut în alin.(5), poate fi atacată cu recurs în instanța ierarhic superioară.