Articolul 174. Eliberarea persoanei reținute
Persoana reținută urmează să fie eliberată în cazurile în care:
- ¶ 1) nu s-au confirmat motivele verosimile de a bănui că persoana reținută a săvârșit infracțiunea;
- ¶ 2) lipsesc temeiuri de a priva în continuare persoana de libertate;
- ¶ 3) organul de urmărire penală a constatat la reținerea persoanei o încălcare esențială a legii;
- ¶ 4) a expirat termenul reținerii;
- ¶ 5) instanța nu a autorizat arestarea preventivă a persoanei.
Persoana eliberată după reținere nu poate fi reținută din nou pentru aceleași temeiuri.
La eliberare, persoanei reținute i se înmînează certificat în care se menționează de către cine a fost reținută, temeiul, locul și timpul reținerii, temeiul și timpul eliberării.
Victima unei infracțiuni deosebit de grave sau excepțional de grave contra persoanei, victima torturii, a tratamentelor inumane sau degradante, victima infracțiunilor cu caracter sexual sau a violenței în familie, victima traficului de ființe umane și victima traficului de copii, indiferent de faptul dacă sunt recunoscute în calitate de parte vătămată sau parte civilă, urmează a fi informate, fără întârziere, în cazul în care persoana reținută sau aflată în arest este eliberată sau evadează din detenție, cu explicații despre măsurile necesare de protecție.*