Articolul 433. Reținerea

Reținerea constă în limitarea de scurtă durată a libertății persoanei fizice și poate fi aplicată în cazul:

1. ¶ a) contravențiilor flagrante pentru care prezentul cod prevede sancțiunea arestului contravențional;
2. ¶ b) imposibilității identificării persoanei în a cărei privință este pornit proces contravențional dacă au fost epuizate toate măsurile de identificare;
3. ¶ c) executării hotărîrii instanței de judecată privind expulzarea persoanei;
4. ¶ d) încălcării regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră sau a regimului punctelor de trecere a frontierei de stat.

Reținerea se aplică de către:

1. ¶ a) poliție;
2. ¶ b) Poliția de Frontieră, în cauzele de încălcare a regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră sau a regimului punctelor de trecere a frontierei de stat;
3. ¶ c) Serviciul vamal, în cazul contravențiilor ce țin de competența lui;
4. ¶ d) Inspectoratul General pentru Migrație, în cazul contravențiilor ce țin de competența sa.

Persoana reținută va fi informată neîntârziat, într-o limbă pe care o înțelege, despre motivele reținerii, faptul informării consemnându-se în procesul-verbal cu privire la reținere.

Persoanei reținute i se comunică neîntârziat, contra semnătură, drepturile prevăzute la art.384, faptul comunicării consemnându-se în procesul-verbal cu privire la reținere.

Persoanei reținute i se acordă neîntârziat posibilitatea de a comunica la două persoane, la alegerea sa, despre reținere. Faptul comunicării sau al refuzului de a comunica se consemnează, contra semnătură, în procesul-verbal cu privire la reținere.