Articolul 78. Obligația de a suspenda executarea și termenele de suspendare a executării
Executorul judecătoresc este obligat să suspende executarea documentului executoriu în cazul:
- ¶ a) încetării din viață a debitorului, al declarării dispariției lui fără urmă sau al declarării decesului lui, dacă raportul juridic stabilit de instanța de judecată admite succesiunea în drepturi – până la determinarea succesorului în drepturi și admiterea succesiunii în procedura de executare;
- ¶ b) instituirii în privința debitorului a unei măsuri de ocrotire judiciare – până la numirea persoanei însărcinate cu ocrotirea;
- ¶ c) înregistrării, în urma reorganizării persoanei juridice debitor, a unei noi persoane juridice – până la admiterea succesiunii în procedura de executare;
- ¶ d) insolvabilității debitorului – până la examinarea în fond a cauzei de insolvabilitate;
- ¶ e) contestării de către debitor a actelor executorului judecătoresc, cu condiția depunerii cauțiunii – până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a examinat contestarea;
- ¶ f) anulării hotărârii în a cărei bază a fost emis titlul executoriu, cu remiterea cauzei la rejudecare – până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
În cazul suspendării procedurii de executare în temeiul indicat la alin.(1) lit.f), executorul judecătoresc, la cererea debitorului, poate dispune substituirea unei măsuri de asigurare a executării documentului executoriu cu alta, care ar asigura integral valoarea creanței.
Prevederile alin.(1) lit.a)–d) nu se aplică în cazul evacuării sau al transmiterii bunurilor gajate.
După înlăturarea împrejurărilor care au provocat suspendarea, procedura de executare se reia la cererea creditorului sau din oficiu.
Încheierea privind suspendarea executării documentului executoriu poate fi contestată în instanță de judecată în termen de 15 zile.