Articolul 25. Constatarea faptelor și a stărilor de fapt¶
La solicitarea persoanei interesate, executorul judecătoresc poate constata orice fapt și stare de fapt, inclusiv în vederea executării încheierii de asigurare a probelor. Constatarea se face printr-un act care are forță probantă. Faptele constatate prin actul întocmit de executorul judecătoresc pot fi utilizate ca probe în procesul de judecată. Ele nu necesită a fi probate suplimentar, fiind valabile până la proba contrară.
La întocmirea actului de constatare, executorul judecătoresc va reflecta doar stările și faptele prezente obiectiv, fără a formula concluzii și aprecieri.
La constatarea faptelor și a stărilor de fapt, executorul este în drept să utilizeze mijloace tehnice.
Taxele pentru constatarea faptelor și a stărilor de fapt se achită de partea care a solicitat constatarea.
La constatarea faptelor și a stărilor de fapt, executorul judecătoresc nu aplică măsurile de executare silită.
Actului de constatare i se atribuie un număr unic, în modul stabilit de Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.