Articolul 2621. Contractele de asigurare

Prezentul articol se aplică contractelor menționate la alin. (2), indiferent dacă riscul asigurat este situat sau nu într-un stat, precum și tuturor celorlalte contracte de asigurare care acoperă riscuri situate pe teritoriul altor state. Prezentul articol nu se aplică contractelor de reasigurare.

Contractele de asigurare care acoperă riscuri majore în sensul legislației cu privire la asigurări sunt reglementate de legea aleasă de părți în conformitate cu art. 2617.

În măsura în care legea aplicabilă nu a fost aleasă de părți, contractele de asigurare sunt reglementate de legea statului în care își are reședința obișnuită asigurătorul. Atunci când din ansamblul circumstanțelor cauzei rezultă fără echivoc faptul că respectivul contract are în mod vădit legături mai strânse cu un alt stat, se aplică legea acelui alt stat.

În cazul unui contract de asigurare, altul decât cele cărora li se aplică alin. (2) sau (3), părțile pot alege, în conformitate cu art. 2617, numai una dintre următoarele legi:

1. ¶ a) legea oricărui stat în care este situat riscul în momentul încheierii contractului;
2. ¶ b) legea statului în care își are reședința obișnuită titularul poliței de asigurare;
3. ¶ c) în cazul asigurărilor de viață, legea statului al cărui cetățean este titularul poliței de asigurare;
4. ¶ d) în cazul contractelor de asigurare care acoperă riscuri limitate la evenimente care survin într-un alt stat decât cel în care este situat riscul, legea respectivului alt stat;
5. ¶ e) în cazul în care titularul poliței dintr-un contract căruia i se aplică prezentul alineat exercită o activitate comercială sau industrială ori o profesie liberală, iar contractul de asigurare acoperă două sau mai multe riscuri legate de respectivele activități și sunt situate în state diferite, legea oricăruia dintre statele în cauză sau legea statului în care își are reședința obișnuită titularul poliței.

Atunci când, în cazurile vizate la alin. (4) lit.a), b) sau e), statul menționat acordă o mai mare libertate în ceea ce privește alegerea legii aplicabile contractelor de asigurare, părțile se pot prevala de această libertate.

În măsura în care legea aplicabilă nu a fost aleasă de părți în conformitate cu alin. (4) sau (5), acestor contracte li se aplică legea statului în care este situat riscul în momentul încheierii contractului.

Contractelor de asigurare care acoperă riscuri pentru care un stat impune obligativitatea asigurării li se aplică următoarele norme suplimentare:

1. ¶ a) contractul de asigurare nu îndeplinește obligația de asigurare decât în cazul în care respectă dispozițiile specifice stabilite în legătură cu asigurarea respectivă de statul care impune obligația. În cazul în care legea statului în care este situat riscul conține dispoziții contrare celor ale legii statului care impune obligația de a încheia o asigurare, prevalează cea din urmă;
2. ¶ b) un stat poate stabili ca, prin derogare de la alin. (2)–(6), contractul de asigurare să fie reglementat de legea statului care impune obligația de asigurare.

În sensul alin. (6) și (7), contractul de asigurare care acoperă riscuri situate în mai multe state se consideră a constitui mai multe contracte, fiecare având legătură cu un singur stat.

În sensul prezentului articol, statul în care este situat riscul se determină conform legislației privind asigurările. În cazul asigurărilor de viață, statul în care este situat riscul este statul angajamentului privind asigurările.