Articolul 2618. Legea aplicabilă în absența alegerii

În măsura în care legea aplicabilă contractului nu a fost aleasă în conformitate cu art. 2617, fără a aduce atingere art.2619–2622, legea aplicabilă contractului se determină după cum urmează:

1. ¶ a) contractul de vânzare-cumpărare de bunuri este reglementat de legea statului în care își are reședința obișnuită vânzătorul;
2. ¶ b) contractul de prestări servicii este reglementat de legea statului în care își are reședința obișnuită prestatorul de servicii;
3. ¶ c) contractul privind un drept real imobiliar sau privind dreptul de locațiune asupra unui imobil este reglementat de legea statului în care este situat imobilul;
4. ¶ d) fără a aduce atingere dispozițiilor lit. c), contractul de locațiune având drept obiect folosința privată și temporară a unui imobil pe o perioadă de maximum 6 luni consecutive este reglementat de legea statului în care își are reședința obișnuită proprietarul, cu condiția ca locatarul să fie o persoană fizică și să își aibă reședința obișnuită în același stat;
5. ¶ e) contractul de franciză este reglementat de legea statului în care își are reședința obișnuită beneficiarul francizei;
6. ¶ f) contractul de distribuție este reglementat de legea statului în care își are reședința obișnuită distribuitorul;
7. ¶ g) contractul de vânzare-cumpărare de bunuri la licitație este reglementat de legea statului în care are loc licitația dacă se poate stabili care este acest loc;
8. ¶ h) orice contract încheiat în cadrul unui sistem multilateral, care reunește sau facilitează reunirea de interese multiple de vânzare-cumpărare de instrumente financiare ale terților, astfel cum sunt definite de Legea nr. 171/2012 privind piața de capital, în conformitate cu normele nediscreționare, și care este reglementat de o lege unică, este reglementat de legea respectivă.

În cazul în care contractului nu i se aplică prevederile alin. (1) sau în care elementelor contractului li s-ar aplica mai multe dintre prevederile lit.a)–lit.h) de la alin. (1), contractul este reglementat de legea statului în care își are reședința obișnuită partea contractantă care efectuează prestația caracteristică.

În cazul în care din ansamblul circumstanțelor cauzei rezultă fără echivoc că respectivul contract are în mod vădit o legătură mai strânsă cu un alt stat decât cel menționat la alin. (1) sau (2), se aplică legea din acel alt stat.

În cazul în care legea aplicabilă nu poate fi determinată în temeiul alin. (1) sau (2), contractul este reglementat de legea statului cu care are cele mai strânse legături.