Articolul 28. Încetarea dreptului de folosință a terenurilor din fondul forestier și a altor terenuri acoperite cu vegetație forestieră

Încetarea dreptului de folosință a terenurilor din fondul forestier și a altor terenuri acoperite cu vegetație forestieră are loc în cazurile:

1. ¶ a) renunțării benevole la efectuarea folosințelor silvice;
2. ¶ b) expirării termenului pentru care a fost oferit dreptul de folosință;
3. ¶ c) încetării sau suspendării activității persoanelor fizice și juridice, indiferent de forma juridică de organizare, care beneficiau de folosințele silvice;
4. ¶ d) folosirii terenurilor din fondul forestier și a altor terenuri acoperite cu vegetație forestieră cu încălcarea prevederilor contractuale;
5. ¶ e) neachitării plății pentru folosințele silvice la expirarea tuturor termenelor stabilite;
6. ¶ f) excluderii terenurilor din fondul forestier și a altor terenuri acoperite cu vegetație forestieră pentru utilitate publică de interes național sau local.

Încetarea dreptului de folosință nu scutește beneficiarii silvici de răspundere contravențională sau penală pentru încălcarea cerințelor regimului silvic privind folosirea, regenerarea, paza și protecția pădurilor și a mediului.

În cazul dezacordului beneficiarului silvic cu decizia de încetare a dreptului de folosință a terenurilor fondului forestier și altor terenuri acoperite cu vegetație forestieră, aceasta poate fi contestată în instanța de judecată.

Dreptul de folosință asupra terenurilor din fondul forestier și asupra altor terenuri acoperite cu vegetație forestieră proprietate a statului încetează la inițiativa și prin decizia instituției responsabile pentru silvicultură și cinegetică, iar asupra terenurilor din fondul forestier și asupra altor terenuri acoperite cu vegetație forestieră proprietate a unităților administrativ-teritoriale – prin decizia consiliului local.