Articolul 3. Noțiuni principale

¶administrare a fondului forestier – totalitatea activităților de planificare și monitorizare cu caracter tehnic, economic și juridic, menite să asigure gestionarea durabilă a pădurilor, cu respectarea regimului silvic, indiferent de tipul de proprietate;

¶amenajament silvic – studiu de bază în gestionarea pădurilor, cu conținut tehnico-organizatoric, juridic și economic, fundamentat ecologic;

¶amenajare a pădurilor – ansamblu de activități și măsuri cu caracter permanent și continuu, menite să asigure funcțiile ecologice, economice și sociale ale pădurii;

¶entitate silvică – persoană juridică constituită în condițiile legii, în scopul gestionării fondului forestier și al implementării programelor și a planurilor de dezvoltare în domeniul silviculturii;

¶exploatabilitate – stare de maximă eficacitate funcțională a unui arbore sau arboret de a fi recoltabil;

¶lignicultură – ansamblu de tehnologii silvice intensive și industriale destinate obținerii masei lemnoase;

¶management forestier durabil – administrare și utilizare a pădurilor, a terenurilor cu vegetație forestieră din afara fondului forestier în scopul menținerii, ameliorării biodiversității, a productivității, a capacității de regenerare, a vitalității, a sănătății, în așa fel încât să se asigure, în prezent și în viitor, capacitatea de a exercita funcțiile multiple ecologice, economice și sociale permanente la nivel local, regional, național și global, fără a crea prejudicii altor ecosisteme;

¶ocol silvic – unitate silvică teritorială fără personalitate juridică, înființată în scopul gestionării sau al asigurării pazei, supravegherii pădurilor și al stabilirii anuale a lucrărilor silvice în conformitate cu amenajamentul silvic pentru terenurile din fondul forestier, indiferent de tipul de proprietate;

¶pădure – formă de vegetație naturală în care predomină arbori și în care se realizează un climat propriu, specific ecosistemelor forestiere, cu suprafața de cel puțin 0,25 ha, acoperită cu arbori care ating o înălțime minimă de 5 metri la maturitate în condiții normale de vegetație, indicele de acoperire a coronamentelor față de suprafața generală a terenului (consistența) fiind de cel puțin 30%;

¶plantație forestieră – plantație de specii de arbori și arbuști forestieri, creată prin plantări și semănături în scopul realizării obiectivelor silvice;

¶posibilitate de recoltare – volumul de lemn care poate fi recoltat ca produse principale dintr-o unitate de producție, în baza amenajamentului silvic, pe perioada de valabilitate a acestuia;

¶precomptare – acțiune de înlocuire a volumului de lemn prevăzut a fi recoltat din arboretele incluse în planurile decenale de recoltare a produselor principale cu volume rezultate din exploatarea masei lemnoase din arborete afectate integral de factori biotici sau abiotici ori din arborete cu vârste mai mari de 1/2 din vârsta exploatabilității tehnice, afectate parțial de factori biotici sau abiotici ori provenite din defrișări legale și tăieri ilegale;

¶regim silvic – ansamblu de norme tehnice, economice și juridice privind administrarea și gestionarea fondului forestier în scopul asigurării gestionării durabile a ecosistemelor forestiere;

¶regim special de gospodărire și protecție a fondului forestier – ansamblu de reguli, norme și măsuri stabilite prin acte normative sau planuri de management forestier, în scopul asigurării utilizării durabile a fondului forestier, al conservării biodiversității pădurilor, al protecției mediului și menținerii funcțiilor ecologice și sociale ale pădurii;

¶servicii ecosistemice – totalitatea beneficiilor tangibile și intangibile pe care ecosistemele naturale sau modificate de către oameni le furnizează societății și care sunt vitale pentru bunăstarea oamenilor;

¶tăiere de produse principale – intervenție radicală asupra arboretelor (pădurii) ajunse la vârsta exploatabilității în scopul recoltării lemnului și asigurării regenerării pădurii;

¶tratament silvic – totalitatea măsurilor silvotehnice de regenerare, conducere, exploatare și protecție, indicate a fi aplicate de-a lungul vieții arboretelor;

¶vegetație forestieră – vegetație constituită din arbori și arbuști forestieri care s-a instalat în mod natural sau artificial prin plantări și semănături.