Articolul 476. Refuzul de a recunoaște și de a executa hotărârea arbitrală străină
Recunoașterea și executarea hotărârii arbitrale străine pot fi refuzate numai la cererea părții împotriva căreia sunt invocate dacă această parte prezintă instanței de judecată probe doveditoare că:
- ¶ a) una dintre părțile convenției arbitrale nu avea capacitate deplină de exercițiu sau convenția arbitrală nu este valabilă potrivit legii căreia părțile au subordonat-o ori, în lipsa stabilirii acesteia, potrivit legii țării în care a fost pronunțată hotărârea; sau
- ¶ b) partea împotriva căreia este emisă hotărârea nu a fost informată în modul corespunzător cu privire la desemnarea arbitrului sau cu privire la procedura arbitrală ori, din alte motive, nu a putut să își prezinte mijloacele sale de apărare; sau
- ¶ c) hotărârea a fost pronunțată asupra unui litigiu care nu este prevăzut de convenția arbitrală sau care nu cade sub incidența condițiilor convenției arbitrale ori hotărârea conține dispoziții asupra unor chestiuni ce depășesc limitele convenției arbitrale; sau
- ¶ d) constituirea tribunalului arbitral sau procedura arbitrală nu a corespuns convenției părților ori, în lipsa unei asemenea convenții, nu a fost conform legii țării în care a avut loc arbitrajul; sau
- ¶ e) hotărârea arbitrală nu a devenit obligatorie pentru părți sau a fost desființată ori executarea ei a fost suspendată de instanța judecătorească sau de o autoritate competentă a țării în care sau conform legii căreia ea a fost pronunțată.
Recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale străine pot fi refuzate, de asemenea, dacă instanța judecătorească constată că:
Lipsa valabilității convenției arbitrale conform alin. (1) lit.a) nu poate servi drept temei pentru refuzul de a recunoaște sau de a executa hotărârea arbitrală străină dacă partea care invocă acest temei a participat la constituirea tribunalului arbitral sau, în cazul în care nu a participat la constituirea tribunalului arbitral, a participat în procedura arbitrală și, anterior depunerii apărării, nu a ridicat excepția de lipsă a competenței tribunalului arbitral pe temei de lipsă a valabilității convenției arbitrale.
Lipsa informării cu privire la desemnarea arbitrului conform alin. (1) lit.b) nu poate servi drept temei pentru refuzul de a recunoaște sau de a executa hotărârea arbitrală străină dacă partea care invocă acest temei a participat în procedura arbitrală și, anterior depunerii apărării, nu a ridicat excepția de lipsă a competenței tribunalului arbitral pe temei că tribunalul arbitral a fost constituit cu încălcarea legii aplicabile.
Depășirea limitelor convenției arbitrale conform alin. (1) lit.c) nu poate servi drept temei pentru refuzul de a recunoaște sau de a executa hotărârea arbitrală străină dacă partea care invocă acest temei a participat în procedura arbitrală și, cunoscând depășirea limitelor convenției arbitrale de către tribunalul arbitral, nu a ridicat excepția de depășire a limitelor convenției arbitrale de către tribunalul arbitral.
În cazul în care deciziile asupra chestiunilor cuprinse în convenția arbitrală pot fi delimitate de cele care nu sunt cuprinse în ea, partea hotărârii arbitrale străine care conține decizii asupra chestiunilor cuprinse în convenția arbitrală poate fi recunoscută și executată.
La cererea oricărei dintre părți, instanța judecătorească poate dispune amânarea sau suspendarea examinării cererii privind recunoașterea și executarea hotărârii arbitrale străine daca aceasta face obiectul unei cereri de desființare sau suspendare a executării silite, examinată de către instanța sau autoritatea competentă indicată la alin. (1) lit.e), până când o decizie definitivă este emisă asupra cererii de desființare sau suspendare a executării silite.
Instanța judecătorească decide asupra cererii de amânare sau suspendare, prevăzută la alin. (7), după ascultarea explicațiilor celeilalte părți.
Dacă examinarea cererii privind recunoașterea și executarea hotărârii arbitrale străine este amânată sau suspendată, oricare dintre părți poate cere ridicarea amânării sau suspendării. Instanța judecătorească decide asupra cererii după ascultarea explicațiilor celeilalte părți.