Articolul 466. Rămânerea definitivă a hotărârii instanței de judecată și punerea ei în executare

Hotărârea instanței de judecată într-o cauză penală devine executorie la data când a rămas definitivă.

Hotărârea primei instanțe rămâne definitivă:

1. ¶ 1) la data pronunțării, când hotărârea nu este supusă apelului și nici recursului;
2. ¶ 2) la data expirării termenului de apel:
   1. ¶ a) când nu s-a declarat apel în termen;
   2. ¶ b) când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului stabilit;
3. ¶ 3) la data retragerii apelului și încetării procedurii de apel, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel;
4. ¶ 4) la data expirării termenului de recurs, în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins:
   1. ¶ a) când nu s-a declarat recurs în termen;
   2. ¶ b) când recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului stabilit;
5. ¶ 5) la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârilor menționate la pct. 4) și încetării procedurii de recurs, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;
6. ¶ 6) la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor menționate la pct. 4).

Hotărârile instanței de apel rămân definitive la data pronunțării deciziei în apel.

Hotărârea instanței de recurs împotriva hotărârii pe cauzele pentru care legea nu prevede calea de atac apelul rămâne definitivă, la data pronunțării acesteia, dacă:

1. ¶ 1) recursul a fost admis și procesul a luat sfârșit în instanța de recurs, fără rejudecare;
2. ¶ 2) cauza a fost rejudecată de către instanța de recurs, după admiterea recursului;
3. ¶ 3) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului.

Hotărârile judecătorești menționate la alin.(2) și (4) devin irevocabile la data când au devenit definitive. Hotărârea instanței de recurs declarat împotriva deciziei instanței de apel devine irevocabilă la data pronunțării acesteia.