Articolul 331. Amânarea ședinței de judecată
În cazul neprezentării în ședință a unuia sau mai mulți martori, iar dispozițiile art. 371 nu pot fi aplicate, sau în cazul neprezentării uneia dintre părți sau din alte motive întemeiate, instanța poate decide motivat continuarea judecării cauzei sau amânarea ședinței de judecată cu cel mult 30 de zile dacă lipsa martorului sau a uneia dintre părți face imposibilă judecarea cauzei. În acest caz, instanța dispune părții obligate să prezinte probe să ia măsurile respective pentru asigurarea prezenței persoanelor care nu s-au prezentat și pentru asigurarea judecării cauzei la data fixată de instanță.
La cererea motivată a inculpatului, apărătorului sau procurorului, ședința de judecată poate fi amânată o singură dată.
Dacă în procesul judecării cauzei apare necesitatea de a administra noi probe sau de a modifica învinuirea adusă inculpatului în sensul agravării ei, precum și în legătură cu alte circumstanțe justificate, instanța, în condițiile art.326 și 327, amână ședința de judecată pe o perioadă respectivă de timp, convenind cu părțile asupra datei continuării ședinței. La luarea hotărârii privind amânarea ședinței, președintele numește data, ora și locul ședinței, iar părțile și persoanele prezente la această ședința sunt obligate să se prezinte la data numită fără a fi citate suplimentar. Totodată se aplică, în mod corespunzător, dispozițiile art. 201.
Hotărârea instanței privind amânarea ședinței se adoptă prin încheiere motivată, care se consemnează în procesul-verbal al ședinței.