Articolul 481¹. Drepturile și obligațiile martorului minor

Martorul minor are următoarele drepturi:

1. ¶ 1) să fie reprezentat la toate etapele procesului de un reprezentant legal și de avocat;
2. ¶ 2) să fie confidențial în toate etapele procesului penal;
3. ¶ 3) să tacă și să nu se incrimineze pe el însuși sau pe rudele sale;
4. ¶ 4) să facă declarații în limba lui maternă sau într-o limbă pe care o vorbește;
5. ¶ 5) să fie asistat gratuit de un interpret;
6. ¶ 6) să dispună de alte drepturi procedurale ale martorului prevăzute la art. 90.

Martorul minor în vârstă de 14–16 ani are dreptul:

1. ¶ 1) să recuze interpretul, pedagogul, psihologul implicat la audiere;
2. ¶ 2) să refuze participarea reprezentantului;
3. ¶ 3) să scrie personal declarații, cereri, plângeri împotriva ofițerului de urmărire penală, procurorului și instanței de judecată.

Refuzul martorului minor la reprezentantul legal nu este obligatoriu pentru ofițerul de urmărire penală, pentru procuror și pentru instanța de judecată.

Martorul minor în vârsta de 16–18 ani, pe lângă drepturile prevăzute la alin. (1) și (2), dispune de toate drepturile și obligațiile unui martor, de dreptul de a fi informat despre toate cererile făcute de reprezentantul lui, precum și de a formula obiecții asupra acestor acțiuni. În cazul în care, după o discuție în comun, martorul minor nu și-a retras obiecțiile, reprezentantul legal trebuie să-și retragă cererea.

Utilizarea forței fizice împotriva unui martor minor, inclusiv aducerea forțată, este interzisă în toate fazele procesului penal.