Articolul 1100. Principiile interpretării contractului
Contractul trebuie interpretat pe principiile bunei-credințe.
Contractul se interpretează după intenția comună a părților, fără a se limita la sensul literal al termenilor utilizați.
Dacă una dintre părți a avut intenția ca contractul sau o clauză a sa să aibă un anumit sens și la momentul încheierii contractului cealaltă parte cunoștea sau trebuia, în mod rezonabil, să cunoască intenția primei părți, contractul se interpretează în sensul înțeles de prima parte.
Cu toate acestea, contractul se interpretează potrivit sensului pe care o persoană rezonabilă îl atribuie lui:
- ¶ a) dacă nu se poate determina o intenție potrivit alin. (2) sau (3); sau
- ¶ b) dacă îndoiala apare în legătură cu o altă persoană care, nefiind parte la contract și nici succesor universal sau cu titlu universal ori cesionar al părții la contract, s-a bazat în mod rezonabil și cu bună-credință pe sensul aparent al contractului.