Articolul 23. Moduri de folosință a terenurilor cu destinație agricolă

Terenurile cu destinație agricolă, indiferent de forma de proprietate, sunt folosite pentru desfășurarea activității în scopul obținerii de produse agricole, pentru amplasarea infrastructurii agricole, pentru obținerea produselor energetice și a energiei regenerabile, precum și în alte moduri conform alin. (2).

Terenurile cu destinație agricolă au următoarele moduri de folosință:

1. ¶ a) terenuri pentru obținerea producției agricole;
2. ¶ b) terenuri pentru amplasarea infrastructurii agricole;
3. ¶ c) terenuri pentru cultivarea culturilor de plante energetice lemnoase;
4. ¶ d) terenuri pentru instalarea sistemelor fotovoltaice solare;
5. ¶ e) terenuri pentru construcția instalațiilor eoliene;
6. ¶ f) terenuri pentru construcția sistemelor de stocare a energiei în baterii;
7. ¶ g) terenuri pentru construcția instalațiilor de biogaz;
8. ¶ h) terenuri pentru înființarea fâșiilor forestiere de protecție a câmpurilor;
9. ¶ i) terenuri pentru amenajarea drumurilor tehnologice și de exploatare agricolă;
10. ¶ j) terenuri pentru cultivarea loturilor pomicole în cadrul întovărășirilor pomicole;
11. ¶ k) terenuri pentru ameliorarea terenurilor degradate;
12. ¶ l) terenuri pentru grădini;
13. ¶ m) terenuri pentru amplasarea pensiunilor agroturistice;
14. ¶ n) terenuri pentru pășuni și fânețe.

Obiectele de infrastructură se amplasează pe terenurile cu destinație agricolă în baza documentației de proiect și în baza autorizației de construire, eliberată în condițiile legii, după decopertarea stratului de sol fertil și depozitarea lui în locurile stabilite de autoritățile cu atribuții în domeniul mediului.