Articolul 3. Noțiuni principale¶

În sensul prezentului cod, următoarele noțiuni principale semnifică: act de studii echivalent - act de studii eliberat pentru trasee educaționale similare din țară sau de peste hotare; alternative educaționale - instituții de învățământ sau programe de studii și de formare profesională diferite de cele tradiționale, dar care corespund standardelor educaționale de stat; bullying – formă de agresivitate care se manifestă în mod intenționat, repetat și prin dezechilibru de putere în relațiile dintre copii, elevi sau studenți și care se referă la acele comportamente prin care un copil, un elev, un student ori un grup rănește, dăunează, provoacă suferință, neputință sau aduce prejudicii demnității umane. Acest tip de agresivitate se desfășoară, în principal, în instituțiile de învățământ și în spațiile destinate educației și formării profesionale; cadru didactic de sprijin – cadru didactic în domeniul pedagogiei, psihopedagogiei și psihopedagogiei speciale, care acordă asistență psihopedagogică copiilor cu cerințe educaționale speciale; cadru didactic titular - persoană care ocupă o funcție didactică (în învățământul superior - didactică și științifico-didactică), a cărei activitate de bază se desfășoară într-o singură instituție de învățământ și care este înscrisă nominal în schema de încadrare a instituției; cadru național al calificărilor – instrument pentru clasificarea calificărilor în conformitate cu un set de criterii care corespund unor niveluri specifice de învățare atinse, al cărui scop este integrarea și coordonarea subsistemelor naționale ale calificărilor și îmbunătățirea transparenței, accesului, progresului și calității calificărilor în raport cu piața muncii și cu societatea civilă; calificare – rezultat formal al unui proces de formare, evaluare și validare, obținut în momentul în care o autoritate competentă stabilește că o persoană a dobândit rezultate ale învățării corespunzătoare unor standarde date; calitatea în învățământ - ansamblu de caracteristici ale unui program de studiu și ale ofertanților acestuia, prin care sunt satisfăcute așteptările beneficiarilor în raport cu standardele de calitate; centru de excelență - instituție de învățământ profesional tehnic, cu potențial sporit, având atribuții atât în domeniul organizării programelor de formare profesională de diferite niveluri sau programe integrate, cât și în domeniul dezvoltării capacităților sistemului de învățământ profesional tehnic; centru educațional comunitar - instituție cu destinație educațională, multifuncțională; cerințe educaționale speciale - necesități educaționale ale copilului/elevului/studentului, care implică o școlarizare adaptată particularităților individuale sau caracteristice unei dizabilități ori tulburări de învățare, precum și o intervenție specifică prin acțiuni de reabilitare sau recuperare corespunzătoare; certificare - proces de validare formală, în urma unei proceduri standard de evaluare, a rezultatelor învățării în contextul educației formale, nonformale și informale; ciclu de studiu – secvență de învățământ și de formare, în învățământul secundar general și superior, cu durata stabilită, care se încheie cu evaluarea finală corespunzătoare, urmată de acordarea calificării profesionale și/sau a unui titlu, după caz, precum și cu eliberarea actului de studii corespunzător; clasă cu predare simultană – clasă din învățământul primar, constituită din cel puțin două clase diferite, în care activitățile directe cu elevii unei clase se realizează simultan cu activitatea individuală a elevilor altei/altor clase, procesul educațional fiind realizat conform cadrului normativ aprobat de Ministerul Educației și Cercetării; complex educațional - instituție de învățământ care întrunește condițiile necesare pentru înmatricularea copiilor și elevilor de diferite vârste la nivelurile educației timpurii, primar, gimnazial și liceal; consorțiu - asociație de instituții de învățământ și organizații, care desfășoară activități educaționale, de cercetare, dezvoltare, inovare, creație artistică în baza unui acord de parteneriat încheiat conform legislației în vigoare; credit de studii – confirmare a faptului că o parte a unei calificări, constând într-un set coerent de rezultate ale învățării, a fost evaluată și validată de o autoritate competentă în conformitate cu un standard stabilit. Creditul de studii exprimă volumul de studii, bazate pe rezultatele învățării definite, și volumul de muncă asociat acestora; curriculum modificat - curriculum la o disciplină școlară, în care se modifică rezultatele învățării în funcție de potențialul copilului sau elevului cu cerințe educaționale speciale; disciplină la alegere – componentă variabilă a planului-cadru de învățământ, specifică învățământului liceal, stabilită în funcție de profilul sau parcursul educațional al elevului, având drept scop orientarea și pregătirea acestuia pentru continuarea studiilor. Disciplinele la alegere se selectează la începutul ciclului liceal și se studiază pe parcursul întregii perioade a învățământului liceal; disciplină obligatorie – componentă invariabilă a planului-cadru de învățământ, care asigură formarea competențelor de bază necesare pentru dezvoltarea armonioasă a elevilor la fiecare ciclu de studii și a cărei studiere este obligatorie pentru toți elevii din învățământul primar, gimnazial și liceal, indiferent de tipul de proprietate al instituției de învățământ; disciplină opțională – componentă flexibilă a planului-cadru de învățământ pentru ciclul primar, gimnazial și liceal, care permite adaptarea procesului educațional la interesele elevilor și la resursele educaționale ale instituției de învățământ. Disciplinele opționale se selectează anual de către elevi în modul stabilit de Ministerul Educației și Cercetării; district școlar - teritoriu arondat unei instituții de învățământ preșcolar, primar sau gimnazial; educația adulților – componentă a învățării pe tot parcursul vieții, care desemnează întregul ansamblu al proceselor educaționale organizate, indiferent de conținut, nivel și metodă, în context formal, nonformal sau informal, și se desfășoară după încheierea primei faze de educație, fără deosebire de nivelul la care a fost întreruptă formarea inițială, în vederea adaptării flexibile a individului la noile realități socioeconomice în permanentă schimbare și în scopul dezvoltării competențelor necesare pentru activitatea profesională și socială; educație formală - ansamblul acțiunilor didactice și pedagogice proiectate instituțional prin structuri organizate sistemic, pe niveluri și cicluri de studii, în cadrul unui proces de instruire realizat cu rigurozitate, în timp și spațiu; educație incluzivă - proces educațional care răspunde diversității copiilor și cerințelor individuale de dezvoltare și oferă oportunități și șanse egale de a beneficia de drepturile fundamentale ale omului la dezvoltare și educație de calitate în medii comune de învățare; educație informală – formă experiențială de învățare, desfășurată în afara sistemului de învățământ formal, care reprezintă rezultatul unor activități zilnice legate de muncă, mediul familial, timpul liber și care nu este organizată sau structurată din punctul de vedere al obiectivelor, duratei ori sprijinului pentru învățare. De regulă, educația informală nu este certificată, dar poate fi evaluată pentru recunoașterea și validarea competențelor în vederea accelerării progresului educațional și/sau profesional; educație multilingvă – instruire în două sau mai multe limbi, concomitent, în scopul dezvoltării competențelor de comunicare eficientă în limbile română și maternă, desfășurată în instituții cu limba de predare alta decât limba română; educație nonformală – formă instituționalizată, bazată pe o proiectare curriculară, realizată prin intermediul unor activități opționale. Educația nonformală reprezintă o formă complementară, o alternativă și/sau o completare a educației formale în cadrul procesului de învățare pe tot parcursul vieții a persoanelor. Educația nonformală este o activitate voluntară de învățare și nu conduce în mod automat la certificarea competențelor dobândite; educație timpurie - proces educațional realizat cu copiii cu vârsta cuprinsă între 0 și 6

¶ (7)

ani în instituții educaționale sau în familie, în scopul dezvoltării lor fizice, cognitive, emoționale și sociale; evaluare a calității educației - examinare multicriterială a măsurii în care instituția educațională și programele acesteia îndeplinesc standardele educaționale naționale de referință; evaluare criterială – evaluare a rezultatelor învățării, realizată pe bază de criterii care specifică nivelul performanțelor individuale ale elevului prin raportare la competențele urmărite, cu utilizarea descriptorilor, a calificativelor sau a notelor, conform cadrului normativ aprobat de Ministerul Educației și Cercetării; formare continuă – componentă a învățării pe tot parcursul vieții, ulterioară și complementară pregătirii inițiale, realizată pe baza unor programe de durată variabilă, care are ca scop completarea, aprofundarea sau actualizarea cunoștințelor, aptitudinilor și/sau competențelor dobândite în timpul formării anterioare; formare profesională - proces de instruire în urma căruia se obține o calificare atestată printr-un certificat sau o diplomă și suplimentul la diplomă conform modelului Europass, eliberate în condițiile legii; instituții de învățământ alternative - instituții de învățământ altele decât cele care constituie structura funcțională obligatorie a sistemului de învățământ. Acestea oferă, de regulă, programe sau servicii educaționale alternative; învățământ artistic complementar – învățământ destinat copiilor cu aptitudini și interes pentru studiul în domeniul artelor, având funcția de a extinde și a completa învățământul formal, care oferă oportunități de dezvoltare a abilităților și a potențialului creativ și posibilitatea de profesionalizare în vederea încadrării ulterioare în instituțiile specializate de profil; învățământ artistic specializat – învățământ destinat persoanelor cu aptitudini deosebite în domeniul artelor, organizat în cadrul instituțiilor specializate de învățământ în baza programelor de studii aprofundate, conform domeniilor de profil, în scopul formării și dezvoltării competențelor artistice de înaltă performanță și al asigurării continuității unui parcurs profesional; învățământ artistic – componentă a sistemului național de educație, care cuprinde toate nivelurile de învățământ și asigură formarea, dezvoltarea și perfecționarea rezultatelor învățării specifice domeniului artistic printr-o diversitate de programe implementate în toate tipurile de instituții, combinând activitățile practice, teoretice și de creație; învățământ dual - învățământ în cadrul căruia instruirea teoretică se realizează în instituția de învățământ, iar cea practică - la întreprindere; măsuri de intervenție și servicii de sprijin pentru incluziunea educațională - ansamblu de măsuri și servicii realizate pentru a răspunde necesităților copiilor, elevilor și studenților cu cerințe educaționale speciale în vederea facilitării accesului acestora la serviciile educaționale din comunitate; mentor - cadru didactic sau managerial experimentat, cu rol de îndrumător pentru alte cadre didactice sau manageriale, debutante sau cu experiență în profesie, care acordă sprijin pentru dezvoltarea personală și profesională; mentorat - proces de îndrumare, ghidare, sprijinire a învățării, educării și/sau dezvoltării profesionale, desfășurat între mentor și o altă persoană, fiind bazat pe premisa implicării interactive a ambelor părți, a asumării obligațiilor ce le revin conform statutului deținut; meserii/specialități conexe - meserii/specialități care necesită. aceeași bază de cunoștințe generale și de specialitate, precum și același set de aptitudini și abilități, fiind înrudite sau având trunchi comun; microcalificare sau calificare parțială – set de rezultate ale învățării, obținute în cadrul unui modul/program scurt, certificate oficial conform standardelor unice de calificare și asigurare a calității, pentru un anumit nivel al Cadrului național al calificărilor. Microcalificarea/calificarea parțială care autonom nu satisface condițiile depline pentru acces în câmpul muncii și/sau continuarea studiilor poate fi îmbinată cu o calificare completă pentru activitate profesională sau poate fi combinată cu mai multe părți de calificări, pentru obținerea unei calificări complete, conform unui standard de calificare, cu eliberarea unui certificat de competență profesională (microcertificat); mobilitate academică - proces de participare a elevilor/studenților și a cadrelor didactice la programe de studii și de cercetare realizate în instituții din țară și din străinătate; modul psihopedagogic - modul destinat absolvenților care doresc să se încadreze în învățământ în calitate de cadru didactic, care include formarea teoretică în domeniul pedagogiei, psihologiei, didacticii disciplinei și un stagiu obligatoriu de practică; normă didactică - volum de muncă stabilit pentru realizarea activităților didactice corespunzătoare funcției; pachet standard de servicii educaționale - sistem de oferte și programe educaționale, orientate spre atingerea unor finalități concrete și dobândirea rezultatelor învățării conforme cu standardele educaționale; plan educațional individualizat - instrument de organizare și realizare coordonată a procesului educațional pentru beneficiarii cu cerințe educaționale speciale; program prelungit - program în afara orarului de bază, realizat în conformitate cu regulamentul aprobat de Ministerul Educației și Cercetării și organizat în instituțiile de învățământ, la solicitarea părinților, pentru elevii din clasele I-IV; programe integrate – programe bazate pe curriculumul integrat a două profiluri sau două niveluri de calificare conform Cadrului național al calificărilor: învățământ general și vocațional, învățământ general și profesional tehnic sau învățământ superior de licență (ciclul I) și învățământ superior de masterat (ciclul II), (ciclul I și ciclul II); psihopedagog special - specialist în activitatea corecțional-recuperatorie (formarea comunicării verbale, dezvoltarea deprinderilor de percepție auditivă, dezvoltarea sferei cognitive etc.); psihopedagog - specialist având competențe necesare implicării în procesul educațional și în cel de adaptare și integrare școlară a elevilor și de diagnosticare a particularităților individuale ale acestora; sistem de educație - ansamblul instituțiilor și organizațiilor (educaționale, economice, politice, științifice, culturale, obștești), precum și al comunităților (familie, popor, națiune, grupuri profesionale, mass-media) care, în mod direct sau indirect, explicit sau implicit, realizează funcții educaționale, asigurând procesul de formare și dezvoltare a personalității în cadrul educației formale, nonformale și informale; specialitate - complex de competențe profesionale obținute prin instruire într-un anumit domeniu; standarde de acreditare - ansamblu de cerințe care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a activităților unei organizații furnizoare de educație care solicită autorizarea de funcționare provizorie, ale unei instituții de învățământ superior/profesional tehnic acreditate care solicită autorizarea de funcționare provizorie/acreditarea unui nou program de formare profesională sau ale unei instituții de învățământ superior/profesional tehnic acreditate care solicită evaluarea externă a calității educației oferite; standarde educaționale de stat - condițiile obligatorii de realizare a programelor educaționale la toate nivelurile și ciclurile de învățământ în instituțiile publice și private, precum și cerințele minime obligatorii față de conținutul programelor educaționale, volumul maxim de muncă pretins copilului, elevului sau studentului și cadrului didactic, față de infrastructura și dotarea instituției de învățământ, față de nivelul de pregătire al absolvenților și organizarea procesului educativ. Standardele educaționale de stat constituie baza pentru evaluarea obiectivă a calității și a nivelului de instruire și calificare a absolvenților, indiferent de forma de realizare a studiilor; standarde naționale de evaluare în învățământul general – sistem normativ de referință care, prin descriptori de performanță, asigură validitatea și fidelitatea evaluării; standardele sunt obligatorii pentru măsurarea și certificarea gradului de atingere a competențelor stabilite în curriculum; standarde naționale de referință - ansamblu de cerințe care definesc un nivel optim de realizare a activităților furnizorului de educație/instituției furnizoare de educație în baza bunelor practici existente la nivel național, european sau internațional. Standardele naționale de referință sunt specifice fiecărui program de studii și fiecărei instituții.