Articolul 310. Admisibilitatea cererii de eliberare provizorie și soluționarea acesteia
Judecătorul de instrucție verifică corespunderea cererii de eliberare provizorie prevederilor art.191 sau 192. Dacă cererea nu corespunde acestor prevederi, judecătorul de instrucție, prin încheiere, respinge cererea ca inadmisibilă, fără citarea părților.
Dacă cererea corespunde cerințelor prevăzute în alin.(1) și este depusă de către învinuit, judecătorul de instrucție decide admisibilitatea cererii și fixează data soluționării acesteia, cu citarea părților.
Dacă cererea corespunde cerințelor prevăzute în alin.(1), dar este depusă de către o persoană dintre cele specificate în art. 309, alta decât învinuitul, judecătorul de instrucție, dispune aducerea învinuitului, cerându-i să consemneze însușirea de către el a cererii, apoi decide admisibilitatea acesteia.
La deciderea admisibilității cererii de eliberare provizorie pe cauțiune, judecătorul de instrucție stabilește și cuantumul cauțiunii, încunoștințând despre aceasta persoana care a depus cererea. După prezentarea dovezii de depunere a cauțiunii pe contul instanței judecătorești, aceasta fixează termenul pentru soluționarea cererii.
La data fixată, judecătorul de instrucție judecă cererea de eliberare provizorie cu participarea procurorului, învinuitului, apărătorului și reprezentantului lui legal, precum și persoanei care a depus cererea. Soluționarea cererii se face după ascultarea persoanelor prezente.
Dacă cererea este întemeiată și îndeplinește condițiile legii, judecătorul de instrucție, prin încheiere motivată, dispune eliberarea provizorie a învinuitului, stabilind și obligațiile ce vor fi respectate de acesta.
Copia de pe încheiere sau, după caz, un extras din încheiere se trimite administrației locului de deținere a învinuitului, precum și organului de poliție în raza teritorială a căruia locuiește învinuitul.