Articolul 57². Ofițerul de investigații și atribuțiile lui
Ofițerul de investigații, în sensul prezentului cod, este persoana împuternicită care, în numele legii și în limitele competenței sale, efectuează măsuri speciale de investigații în cadrul procesului penal.
În cadrul procesului penal pot efectua măsuri speciale de investigații doar ofițerii de investigații care activează în cadrul procuraturilor specializate, al Ministerului Afacerilor Interne, al Centrului Național Anticorupție, al Serviciului Vamal, al Serviciului Fiscal de Stat și al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
La efectuarea măsurilor speciale de investigații în cadrul procesului penal, ofițerul de investigații se supune numai legii și indicațiilor legale scrise ale ofițerului de urmărire penală sau ale procurorului. La efectuarea măsurilor speciale de investigații de către ofițerul de investigații ale cărui identitate și calitate constituie secret de stat, indicațiile scrise se adresează conducătorului subdiviziunii specializate.
În cazul în care în cadrul procesului penal este necesară efectuarea mai multor măsuri speciale de investigații sau este necesară efectuarea unei măsuri speciale de investigații cu un grad sporit de complexitate, procurorul poate dispune, prin ordonanță, formarea unui grup de ofițeri de investigații, desemnând un ofițer de investigații care va conduce acțiunile celorlalți ofițeri de investigații.
În cazul în care în cadrul procesului penal este necesară efectuarea unei măsuri speciale de investigații ce implică aplicarea unor acțiuni/metode cu antrenarea investigatorului sub acoperire sau a persoanelor care colaborează confidențial cu organele care exercită activitate specială de investigații, procurorul desemnează ofițerul de investigații responsabil de efectuarea și consemnarea acestei măsuri speciale de investigații. Identitatea acestor persoane poate fi dezvăluită doar cu acordul lor și în condițiile stabilite de Legea nr.245/2008 cu privire la secretul de stat.
Ofițerul de investigații are următoarele atribuții:
- ¶ 1) efectuează măsuri speciale de investigații dispuse de către ofițerul de urmărire penală sau de către procuror și autorizate de către procuror sau judecătorul de instrucție, prin utilizarea metodelor și mijloacelor speciale, inclusiv a mijloacelor tehnice speciale și a mijloacelor financiare speciale, a sistemelor informaționale, a băncilor de date și a altor surse de informații ce asigură realizarea sarcinilor măsurilor speciale de investigații;
- ¶ 2) propune, prin demers motivat, ofițerului de urmărire penală sau procurorului dispunerea, prelungirea sau încetarea efectuării măsurii speciale de investigații;
- ¶ 3) informează imediat, în scris, ofițerul de urmărire penală sau procurorul despre informațiile devenite cunoscute în rezultatul efectuării măsurii speciale de investigații din care reies fapte și circumstanțe cu privire la săvârșirea unei contravenții sau pregătirea ori săvârșirea unei infracțiuni, alta decât cea investigată;
- ¶ 4) execută indicațiile scrise ale ofițerului de urmărire penală sau ale procurorului;
- ¶ 5) solicită documente și informații relevante pentru efectuarea măsurii speciale de investigații;
- ¶ 6) alte atribuții prevăzute de prezentul cod.
Ofițerul de investigații poate contesta indicația ofițerului de urmărire penală sau a procurorului privind efectuarea măsurii speciale de investigații dacă există circumstanțe reale care pun în pericol viața și sănătatea sa sau ale investigatorului sub acoperire, refuzând astfel executarea acesteia. Cererea de contestare a ofițerului de investigații, însoțită de materialele aferente și obiecțiile expuse în scris, se adresează imediat, dar nu mai târziu de 3 zile, procurorului care conduce urmărirea penală, în cazul contestării indicației ofițerului de urmărire penală, sau procurorului ierarhic superior, în cazul contestării indicației procurorului care conduce ori exercită urmărirea penală. Contestația ofițerului de investigații suspendă executarea indicației până la soluționarea acesteia.
Abținerea sau recuzarea ofițerului de investigații se soluționează în conformitate cu prevederile art. 57¹.