Articolul 57. Ofițerul de urmărire penală și atribuțiile lui

Ofițerul de urmărire penală este persoana care, în numele statului, în limitele competenței sale, efectuează urmărirea penală în cauze penale și exercită alte acțiuni prevăzute expres de lege.

Ofițerul de urmărire penală are următoarele atribuții:

1. ¶ 1) asigură înregistrarea, în modul stabilit, a sesizării privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni în cazul în care sesizarea nu a fost înregistrată de conducătorul organului de urmărire penală, începe urmărirea penală în cazul în care din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare rezultă bănuiala rezonabilă că a fost săvârșită o infracțiune, propune procurorului încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau refuzul de a începe urmărirea penală;
2. ¶ 2) propune transmiterea cauzei penale pentru urmărire penală după competență unui alt organ de urmărire penală;
3. ¶ 3) poartă răspundere pentru efectuarea legală și la timp a urmăririi penale;
4. ¶ 4) propune procurorului înaintarea în instanța de judecată a demersurilor în vederea obținerii autorizației de efectuare a acțiunilor procesuale penale, a măsurilor speciale de investigații sau a autorizației de aplicare a măsurilor procesuale de constrângere, care se efectuează doar cu autorizarea judecătorului de instrucție;
5. ¶ 5) citează și audiază persoane în calitate de bănuit, parte vătămată, martori;
6. ¶ 6) cercetează și fixează, în modul stabilit, locul săvârșirii infracțiunii, efectuează percheziții, ridică obiecte și documente, realizează, conform legii, alte acțiuni procesuale;
7. ¶ 7) cere documente și materiale care conțin date relevante pentru cauza penală;
8. ¶ 8) dispune efectuarea reviziei documentare, inventarierii, expertizei judiciare și altor acțiuni;
9. ¶ 9) conduce, din momentul înregistrării faptei social periculoase, măsurile speciale de investigații pentru descoperirea infracțiunii, căutarea persoanelor dispărute fără urmă, precum și a bunurilor care s-au pierdut în urma săvârșirii infracțiunii;
10. ¶ 10) dispune, prin comisie rogatorie, altor organe de urmărire penală efectuarea acțiunilor de urmărire penală;
11. ¶ 11) dă dispoziții organelor de poliție sau altor organe competente cu privire la reținere, aducerea forțată, arestare și la alte acțiuni procesuale, precum și le solicită ajutor la efectuarea acțiunilor de urmărire penală;
12. ¶ 12) recunoaște persoanele ca parte vătămată, parte civilă, parte civilmente responsabilă;
13. ¶ 12¹) întreprinde măsuri pentru urmărirea și indisponibilizarea bunurilor infracționale;
14. ¶ 13) întreprinde măsuri, prevăzute de lege, pentru asigurarea reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune;
15. ¶ 14) solicită oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat desemnarea avocatului care acordă asistență juridică garantată de stat în cauza penală în cazurile prevăzute de prezentul cod;
16. ¶ 14¹) informează, în scris, bănuitul, învinuitul, victima, partea vătămată, partea civilă și explică despre posibilitatea recurgerii la mediere în temeiul art. 219 alin. (9) și al art. 276 alin. (7) și cu privire la lista mediatorilor cu drept de a desfășura activitate de mediator;
17. ¶ 14²) informează victima sau partea vătămată, în cursul acțiunilor de urmărire penală, cu privire la serviciile de suport de care poate beneficia (asistență medicală, consiliere psihologică, servicii de adăpost, asistență juridică) și condițiile generale de acordare a acestora;
18. ¶ 15) soluționează recuzarea interpretului, traducătorului, specialistului, expertului;
19. ¶ 16) adoptă ordonanțe referitor la cererile persoanelor participante la proces în legătură cu cauza penală;
20. ¶ 16¹) prezintă, la solicitarea mediatorului, informația din cauza penală necesară pentru derularea procesului de mediere, inclusiv ordonanță de pornire a urmăririi penale, ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit, ordonanța de punere sub învinuire, ordonanța de recunoaștere în calitate de parte vătămată și/sau de parte civilă, raportul de constatare sau de expertiză judiciară, prin care sunt constatate circumstanțele legate de cauzarea prejudiciilor și/sau afectarea drepturilor victimei, și alte informații fără a prejudicia desfășurarea urmăririi penale;
21. ¶ 17) propune alegerea, prelungirea, modificarea și revocarea măsurilor preventive, eliberarea bănuitului reținut până la autorizarea arestării de către instanță;
22. ¶ 18) execută indicațiile scrise ale procurorului;
23. ¶ 19) contestă, în caz de dezacord, la procurorul ierarhic superior indicațiile procurorului cu privire la efectuarea unor acțiuni procesuale;
24. ¶ 20) prezintă, la cererea procurorului, explicații în scris;
25. ¶ 21) prezintă procurorului probele acumulate în cauză, necesare pentru punerea sub învinuire.

În procesul penal, ofițerul de urmărire penală are și alte împuterniciri prevăzute de prezentul cod.

Cerințele ofițerului de urmărire penală legate de efectuarea urmăririi penale, în condițiile legii, sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice.

În exercitarea atribuțiilor procesuale, ofițerul de urmărire penală decide, în mod independent, cu privire la orientarea urmăririi penale și efectuarea acțiunilor de urmărire penală, cu excepția cazurilor când legea prevede încuviințarea, autorizarea sau confirmarea acestora de către procuror ori, după caz, de către judecătorul de instrucție. Ofițerul de urmărire penală se supune prevederilor prezentului cod și indicațiilor scrise ale procurorului și ale conducătorului organului de urmărire penală. Orice imixtiune în activitatea ofițerului de urmărire penală este interzisă.

Dacă nu este de acord cu decizia sau indicația conducătorului organului de urmărire penală ori a procurorului privind efectuarea unor acțiuni de urmărire penală, ofițerul de urmărire penală o va contesta imediat, dar nu mai târziu de 3 zile, înaintând procurorului care conduce urmărirea penală sau, respectiv, procurorului ierarhic superior materialele aferente și obiecțiile sale scrise.

Contestarea indicațiilor prevăzute la alin. (4¹) privind efectuarea unor acțiuni de urmărire penală, adresată procurorului care conduce urmărirea penală sau, după caz, procurorului ierarhic superior, nu suspendă executarea lor.

Ofițerul de urmărire penală este obligat să asigure protejarea drepturilor și libertăților omului în condițiile legii procesuale penale.