Articolul 635. Dispoziții generale cu privire la dreptul de uz și la dreptul de abitație

Uz este dreptul real asupra bunului altuia, în virtutea căruia uzuarul poate poseda și folosi bunul și culege fructele lui necesare pentru nevoile proprii și ale familiei sale.

Titularul dreptului de abitație are dreptul să locuiască în locuința unei alte persoane împreună cu soțul și copiii săi chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitația, precum și împreună cu părinții ori cu alte persoane aflate în întreținere.

Uzul și abitația se constituie în temeiul unui act juridic ori al legii.

Actul prin care este instituit uzul poate limita sau extinde dreptul de uz. Uzuarul nu poate pretinde la mai multe fructe decât la cele care se cuvin pentru nevoile proprii și ale familiei sale dacă actul nu prevede altfel.