Articolul 16. Stocarea temporară a informației¶

În cazul în care un serviciu al societății informaționale constă în transmiterea printr-o rețea de comunicații electronice a informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului, furnizorul de servicii nu răspunde pentru stocarea automată, intermediară și temporară a informațiilor transmise, realizată exclusiv pentru a face mai eficientă transmiterea în continuare a informațiilor către alți destinatari ai serviciului, la cererea acestora (forme de stocare numite caching), cu condiția ca furnizorul de servicii:

1. ¶a) să nu modifice informația;
2. ¶b) să îndeplinească condițiile de acces la informație;
3. ¶c) să se conformeze normelor privind actualizarea informației, astfel cum acestea sînt larg cunoscute și aplicate în domeniu;
4. ¶d) să nu împiedice folosirea licită a tehnologiei, larg recunoscută și utilizată în domeniu, în scopul de a obține date privind utilizarea informației;
5. ¶e) să acționeze prompt pentru eliminarea informațiilor pe care le-a stocat sau pentru a bloca accesul la acestea imediat ce ia cunoștință că informațiile transmise inițial au fost eliminate din rețea ori că accesul la acestea a fost blocat, ori că o instanță de judecată sau autoritate publică abilitată a dispus, în conformitate cu prevederile legale, ca informațiile respective să fie eliminate sau ca accesul la acestea să fie blocat.