Articolul 426¹. Restituirea recursului împotriva încheierii

Instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă:

1. ¶ a) cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen sau instanța de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen;
2. ¶ b) cererea de recurs a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare recurs;
3. ¶ b¹) cererea de recurs nu corespunde prevederilor art.437 alin.(1) și (2), cu excepția cerinței privind anexarea dovezii de plată a taxei de stat;
4. ¶ c) cererea de recurs nu este semnată sau este semnată necorespunzător;
5. ¶ d) recurentul solicită restituirea recursului până la examinarea acestuia de către instanță;
6. ¶ e) încheierea nu poate fi atacată cu recurs, potrivit legii.

Recursul împotriva încheierii judecătorești se restituie în baza a cel puțin unuia din temeiurile prevăzute la alin. (1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.

Prin derogare de la alin. (2), dacă la cererea de recurs lipsește dovada de plată a taxei de timbru, instanța de recurs emite o încheiere, care nu se supune niciunei căi de atac, de a nu da curs cererii de recurs și acordă recurentului un termen rezonabil pentru înlăturarea deficiențelor depistate. Dacă recurentul înlătură deficiențele în cadrul termenului acordat, recursul se consideră depus la data prezentării inițiale. Dacă recurentul nu înlătură deficiențele cererii de recurs în cadrul termenului acordat, instanța de recurs o restituie imediat după expirarea termenului rezonabil stabilit de instanță pentru înlăturarea neajunsurilor.