Articolul 390. Cuprinsul deciziei
Decizia instanței de apel trebuie să conțină:
- ¶ a) denumirea instanței care a emis decizia, completul de judecată;
- ¶ b) locul și data pronunțării deciziei;
- ¶ c) numele sau denumirea apelantului și calitatea lui procedurală;
- ¶ d) expunerea succintă a hotărârii primei instanțe, a motivelor cererii de apel, a noilor probe, lămuririle participanților la procesul în apel;
- ¶ e) motivele concluziilor instanței de apel și referirea la legea guvernantă;
- ¶ f) concluziile instanței de apel în urma examinării apelului.
În cazul respingerii apelului, instanța de apel este obligată să indice în decizie motivele respingerii.
În cazul casării integrale sau parțiale a hotărârii primei instanțe și restituirii cauzei spre rejudecare în primă instanță, instanța de apel poate să se expună în decizia sa asupra actelor procedurale care urmează a fi efectuate în primă instanță la rejudecarea cauzei, însă nu este în drept să prejudece în opiniile sale că o anumită probă ar inspira sau nu încredere, că unele probe ar fi mai temeinice decât altele și nici să stabilească ce hotărâre ar trebui adoptată după rejudecarea cauzei.
În cazul casării sau modificării hotărârii primei instanțe, instanța de apel se expune asupra măsurilor de asigurare a acțiunii aplicate, precum și, după caz, asupra întoarcerii executării.
Decizia este semnată de toți judecătorii care au examinat apelul, inclusiv de judecătorul care are opinie separată.