Articolul 2391. Termenul de acceptare a moștenirii

Termenul de acceptare a moștenirii este de 12 luni de la data deschiderii ei.

Dacă dreptul de a accepta moștenirea apare în cazul în care ceilalți moștenitori nu o acceptă, aceasta trebuie acceptată în partea rămasă din termenul stabilit pentru acceptare. Dacă această parte este mai mică de 3 luni, ea se prelungește până la 3 luni.

Prin derogare de la alin. (1), termenul de acceptare a moștenirii începe să curgă:

1. ¶ a) de la data nașterii moștenitorului – dacă nașterea s-a produs după deschiderea moștenirii;
2. ¶ b) de la data înregistrării decesului la organul de stare civilă – dacă înregistrarea se face în baza unei hotărâri judecătorești prin care se declară decesul celui care a lăsat moștenirea;
3. ¶ c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său – dacă testamentul care cuprinde acest legat este găsit după deschiderea moștenirii;
4. ¶ d) de la data la care moștenitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază vocația sa succesorală – dacă această dată este ulterioară deschiderii moștenirii.

În baza cererii moștenitorului care a omis termenul de acceptare a moștenirii, notarul care desfășoară procedura succesorală poate prelungi termenul de acceptare a moștenirii sau poate stabili un nou termen de acceptare dacă moștenitorul a omis termenul din motive întemeiate, iar ceilalți moștenitori nu obiectează.

În cazul în care nu sunt întrunite condițiile prevăzute la alin. (4), cererea de prelungire a termenului de acceptare a moștenirii se soluționează de către instanța de judecată.

În cazul prevăzut la alin. (4), moștenitorului i se acordă în natură partea ce i se cuvine din masa succesorală rămasă, iar dacă acest lucru nu este posibil – echivalentul în bani al părții ce i se cuvine din masa succesorală rămasă.