Articolul 2390. Acceptarea moștenirii
Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire ce i se cuvine.
Moștenirea se consideră acceptată când moștenitorul depune la notarul care desfășoară procedura succesorală o declarație de acceptare a moștenirii în formă autentică înainte de expirarea termenului de acceptare a moștenirii sau când moștenitorul intră în posesia masei succesorale. Declarația de acceptare a moștenirii poate fi autentificată la oricare notar sau altă persoană abilitată să autentifice acte juridice.
Dacă moștenitorul este un minor sau un adult în privința căruia s-a inițiat o procedură de instituire a unei măsuri de ocrotire judiciară, notarul are obligația să notifice de îndată autoritatea tutelară privind deschiderea moștenirii și necesitatea exercitării dreptului de opțiune succesorală de către moștenitorul respectiv, precum și privind termenul de acceptare a moștenirii. Autoritatea tutelară ia în evidență situația moștenitorului respectiv și acționează în conformitate cu prevederile art.139 alin.(1) lit.e).
În situația în care, la expirarea termenului de acceptare a moștenirii pentru moștenitorul prevăzut la alin. (3), autoritatea tutelară nu a recepționat nicio cerere de autorizare a actului de acceptare sau de renunțare la moștenire în numele moștenitorului respectiv, aceasta decide de sine stătător asupra acceptării sau renunțării la moștenire în numele moștenitorului.
Decizia luată de autoritatea tutelară în conformitate cu prevederile alin. (4) se comunică notarului în termen de o lună de la data expirării termenului de acceptare a moștenirii și se consideră ca acceptare sau, după caz, ca renunțare depusă în termen.
Dacă moștenitorul a intrat în posesia unei părți din masa succesorală, se consideră că acesta a acceptat întreaga masă succesorală, oriunde s-ar afla și din orice ar consta.
Moștenitorul care a intrat în posesia masei succesorale nu are dreptul să dispună de aceasta până la expirarea termenului de acceptare a moștenirii și până la primirea certificatului de moștenitor.
Dacă moștenitorul testamentar nu știa de modificarea ori de revocarea testamentului sau dacă moștenitorul legal care nu știa despre existența testamentului a intrat în posesia masei succesorale, sau dacă moștenitorii testamentari sau legali nu știau despre existența unui alt testament ori despre existența unor moștenitori legali mai apropiați, acestora le rămân fructele obținute de la masa succesorală până la intentarea acțiunii prevăzute la art. 2403, fiind de asemenea în drept să ceară restituirea integrală a cheltuielilor făcute cu masa succesorală.
Dacă, în cazurile prevăzute la alin. (8), bunurile care intră în masa succesorală sunt vândute până la intentarea acțiunii prevăzute la art. 2403, vânzarea-cumpărarea se consideră valabilă, iar mijloacele obținute din vânzare se predau moștenitorului legal/testamentar.