Articolul 330. Nulitatea relativă a actului juridic

Nulitatea relativă a actului juridic poate fi invocată doar de persoana în al cărei interes este stabilită sau de succesorii ei, de reprezentantul legal sau de creditorii chirografari ai părții ocrotite pe calea acțiunii oblice. Instanța de judecată nu poate să o invoce din oficiu.

Nulitatea relativă poate fi acoperită prin voința expresă sau tacită a persoanei în al cărei interes este stabilită nulitatea. Voința de a confirma actul juridic anulabil trebuie să fie certă și evidentă și să fie exprimată la un moment când persoana cunoștea sau trebuia să cunoască temeiul nulității.

Pentru confirmarea actului juridic anulabil, voința nu trebuie să fie exprimată în forma cerută pentru încheierea actului juridic respectiv.

Dacă fiecare parte poate invoca nulitatea actului juridic sau dacă mai multe persoane pot cere declararea nulității, confirmarea actului juridic de către o persoană nu le împiedică pe celelalte să invoce nulitatea.