Articolul 41. Nulitatea absolută și relativă a căsătoriei

Instanța judecătorească va declara nulitatea absolută a căsătoriei, dacă:

1. ¶ a) aceasta a fost înregistrată cu încălcarea prevederilor art. 11 sau ale art.15 alin.(1) lit. a), b), h) și alin.(1¹);
2. ¶ b) aceasta a fost înregistrată atunci când soții sau unul dintre ei nu a avut intenția de a crea o familie (căsătorie fictivă).

Căsătoria lovită de nulitate relativă poate fi anulată de instanța judecătorească în următoarele cazuri:

1. ¶ a) aceasta a fost înregistrată cu încălcarea prevederilor art.15 alin.(1) lit.e), f) și g);
2. ¶ b) aceasta a fost înregistrată în condițiile prevăzute de art. 14, fără acordul părinților sau fără acordul unui părinte, în cazul în care minorul are doar un părinte sau, după caz, fără încuviințarea autorității tutelare.

Căsătoria declarată nulă, indiferent de temeiurile de declarare a nulității, se consideră ca atare din momentul înregistrării ei.

Instanța judecătorească transmite hotărârea privind nulitatea căsătoriei Agenției Servicii Publice prin mijloace electronice sau, în decurs de 3 zile lucrătoare, expediază o copie autentificată a acestei hotărâri subdiviziunii teritoriale a Agenției Servicii Publice din raza teritorială a instanței judecătorești.

Căsătoria se consideră nulă dacă actul de căsătorie a fost declarat nul în conformitate cu Legea nr. 100/2001 privind actele de stare civilă.