Articolul 9¹. Executarea benevolă

Executarea benevolă reprezintă posibilitatea debitorului de a executa voluntar documentul executoriu înainte de a trece la executarea silită. Termenul de executare benevolă este stabilit de lege sau de instanța de judecată.

În cazul în care debitorul nu execută benevol obligația sa în termenul stabilit de lege sau de instanța de judecată, aceasta poate fi impusă prin executare silită, proces care demarează odată cu sesizarea executorului judecătoresc.

La depunerea documentului executoriu spre executare silită, creditorul trebuie să prezinte declarația pe propria răspundere privind neexecutarea creanței de către debitor. În cazul în care documentul executoriu vizează o obligație în privința căreia legea sau instanța nu stabilește un termen de executare benevolă a acesteia, creditorul trebuie să prezinte, suplimentar, dovada somației adresate debitorului, prin care i s-a acordat un termen de executare benevolă a documentului executoriu, și, după caz, dovada înmânării sau recepționării somației respective de către debitor.

Prin derogare de la prevederile alin. (1)–(3) și ale art. 9², pentru executarea silită a documentelor executorii eliberate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 43 alin. (3)–(8) din Legea nr. 246/2018 privind procedura notarială nu este necesară o somare suplimentară a debitorului.

Documentele executorii, emise de instanța de judecată, prin care se dispun măsuri de asigurare a acțiunii sau de asigurare a probelor, prevăzute la art. 27, se execută imediat, fără aplicarea termenului de executare benevolă.