Articolul 114. Calcularea vechimii în muncă care dă dreptul la concediu de odihnă anual

În vechimea în muncă care dă dreptul la concediu de odihnă anual se includ:

1. ¶ a) timpul când salariatul a lucrat efectiv;
2. ¶ b) timpul când salariatul nu a lucrat de fapt, dar i s-a menținut locul de muncă (funcția) și salariul mediu integral sau parțial;
3. ¶ c) timpul absenței forțate de la lucru – în cazul eliberării nelegitime din serviciu sau transferului nelegitim la o altă muncă și al restabilirii ulterioare la locul de muncă;
4. ¶ d) timpul când salariatul nu a lucrat de fapt, dar și-a menținut locul de muncă (funcția) și a primit diferite plăți din bugetul asigurărilor sociale de stat, cu excepția concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani;
5. ¶ d¹) perioada aflării în concediul neplătit pentru îngrijirea unei persoane care locuiește în aceeași locuință cu salariatul;
6. ¶ e) alte perioade de timp prevăzute de convențiile colective, de contractul colectiv sau de cel individual de muncă, de regulamentul intern al unității, dacă este elaborat și aprobat de angajator.

Dacă convențiile colective, contractul colectiv sau cel individual de muncă nu prevăd altfel, în vechimea în muncă, care dă dreptul la concediul de odihnă anual, nu se includ:

1. ¶ a) timpul absenței nemotivate de la lucru;
2. ¶ b) perioada aflării în concediu pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 4 ani;
3. ¶ c) perioada aflării în concediu neplătit cu o durată mai mare de 14 zile calendaristice;
4. ¶ d) perioada suspendării contractului individual de muncă, cu excepția cazurilor prevăzute la art.76 lit.a)–d) și la art.77 lit.b).