Articolul 7. Interzicerea muncii forțate (obligatorii)¶
Munca forțată (obligatorie) este interzisă.
Prin muncă forțată (obligatorie) se înțelege orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare sau fără consimțămîntul acesteia.
Se interzice folosirea sub orice formă a muncii forțate (obligatorii), și anume:
- ¶ a) ca mijloc de influență politică sau educațională ori în calitate de pedeapsă pentru susținerea sau exprimarea unor opinii politice ori convingeri contrare sistemului politic, social sau economic existent;
- ¶ b) ca metodă de mobilizare și utilizare a forței de muncă în scopuri economice;
- ¶ c) ca mijloc de menținere a disciplinei de muncă;
- ¶ d) ca mijloc de pedeapsă pentru participare la grevă;
- ¶ e) ca mijloc de discriminare pe criterii de apartenență socială, națională, religioasă sau rasială.
La munca forțată (obligatorie) se atribuie:
- ¶ a) încălcarea termenelor stabilite de plată a salariului sau achitarea parțială a acestuia;
- ¶ b) cerința angajatorului față de salariat de a-și îndeplini obligațiile de muncă în lipsa unor sisteme de protecție colectivă sau individuală ori în cazul în care îndeplinirea lucrării cerute poate pune în pericol viața sau sănătatea salariatului.
Nu se consideră muncă forțată (obligatorie):
- ¶ a) serviciul militar sau activitățile desfășurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu îndeplinesc serviciul militar obligatoriu;
- ¶ b) munca unei persoane condamnate prestată în condiții normale în perioada de detenție sau de liberare condiționată de pedeapsă înainte de termen;
- ¶ c) prestațiile impuse în situația creată de calamități ori de alt pericol, precum și cele care fac parte din obligațiile civile normale stabilite de lege.