Articolul 331¹. Răspunderea materială a angajatorului pentru nerespectarea obligațiilor ce vizează asigurarea unui mediu de muncă lipsit de violență și hărțuire

Angajatorul poartă răspundere materială deplină, în condițiile prezentului cod, pentru prejudiciile cauzate salariaților ca urmare a nerespectării obligațiilor de a asigura un mediu de muncă sigur, sănătos și lipsit de orice formă de violență sau hărțuire, reglementate de prezentul cod.

Răspunderea materială a angajatorului intervine în orice situație în care prejudiciul a fost cauzat salariatului ca urmare a nerespectării obligației de prevenire și combatere a violenței sau a hărțuirii în muncă, dar fără a se limita la următoarele cazuri:

1. ¶ a) neimplementarea sau aplicarea insuficientă a măsurilor necesare pentru prevenirea, identificarea și combaterea actelor de violență sau hărțuire în cadrul unității;
2. ¶ b) tolerarea manifestării unor comportamente abuzive, degradante, ostile sau umilitoare prin inacțiune, lipsă de reacție sau neglijență față de conduite neconforme raportate;
3. ¶ c) neexaminarea, cu promptitudine, imparțialitate și diligență, a sesizărilor privind faptele de violență sau hărțuire în muncă ori refuzul sau neglijența în dispunerea măsurilor necesare de protecție.

În situațiile prevăzute la alin. (2), angajatorul repară integral:

1. ¶ a) prejudiciul material efectiv suferit de salariat;
2. ¶ b) prejudiciul moral, în condițiile legislației.

Determinarea mărimii prejudiciului și a obligației de despăgubire se poate realiza prin acordul părților sau prin hotărârea instanței de judecată competente, potrivit legii.