Articolul 6. Termeni și expresii utilizate în prezentul cod
Termenii și expresiile utilizate în prezentul cod au următorul înțeles, dacă nu este o mențiune deosebită:
¶1) act procedural — document prin care se consemnează orice acțiune procesuală prevăzută de prezentul cod, și anume: ordonanță, proces-verbal, rechizitoriu, încheiere, sentință, decizie, hotărâre etc.;
¶1¹) act de constatare- document prin care organul de constatare consemnează orice acțiune premergătoare urmăririi penale în vederea stabilirii și confirmării bănuielilor rezonabile că a fost săvârșită o infracțiune;
¶2) agent împuternicit cu înmânarea citației — colaborator al poliției, lucrător al autorității administrației publice locale, al instanței judecătorești, precum și o altă persoană care este împuternicită de organul de urmărire penală sau de instanța judecătorească să înmâneze citația, în condițiile prezentului cod;
¶3) apărare — activitate procesuală efectuată de partea apărării în scopul combaterii, în tot sau în parte, a învinuirii ori al atenuării pedepsei, apărării drepturilor și intereselor persoanelor bănuite sau învinuite de săvârșirea unei infracțiuni, precum și al reabilitării persoanelor supuse ilegal urmăririi penale;
¶4) arestare– măsură preventivă aplicată în baza unei hotărâri judecătorești în condițiile legii;
¶4¹) cameră de audiere — spațiu amenajat pentru audierea minorului victimă/martor al infracțiunii în condițiile art. 110¹, având legătură cu camera de vizualizare prin echipamentul de recepție și înregistrare audio/video, în care sunt plasați minorul supus audierii și intervievatorul;
¶4²) cameră de vizualizare — spațiu amenajat pentru audierea minorului victimă/martor al infracțiunii în condițiile art. 110¹, în care sunt plasați participanții la procesul de audiere, cu excepția minorului supus audierii și a intervievatorului;
¶4³) bănuială rezonabilă — suspiciune care rezultă din existența unor fapte și/sau informații care ar convinge un observator obiectiv că s-a comis ori se pregătește comiterea unei infracțiuni imputabile unei anumite ori anumitor persoane și că nu există alte fapte și/sau informații care înlătură caracterul penal al faptei ori dovedesc neimplicarea persoanei;
¶4⁴) bun infracțional — bun care poate fi pus sub sechestru în conformitate cu prevederile prezentului cod, precum și bun care poate fi supus confiscării speciale sau confiscării extinse;
¶5) cauză penală — proces penal desfășurat de organul de urmărire penală și de instanța judecătoreasca într-un caz concret referitor la una sau mai multe infracțiuni săvârșite sau presupus săvârșite;
¶6) caz ce nu suferă amânare — pericolul real că se vor pierde sau distruge probele, că bănuitul sau învinuitul se poate ascunde în încăperea suspectată ori că se vor comite alte infracțiuni;
¶7) cale ordinară de atac — cale prevăzută de lege pentru atacarea hotărârilor judecătorești nedefinitive (apelul) sau, după caz, care nu sunt irevocabile (recursul);
¶8) cale extraordinară de atac — cale prevăzută de lege pentru atacarea hotărârilor judecătorești irevocabile (revizuirea);
¶9) decizie — hotărâre prin care instanța se pronunță asupra apelului, recursului, precum și hotărârea instanței de apel și de recurs la rejudecarea cauzei;
¶10) delict flagrant — infracțiune descoperită în momentul săvârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat;
¶11) domiciliu — locuință sau construcție destinată pentru locuirea permanentă sau temporară a unei sau a mai multor persoane (casă, apartament, vilă, cameră la hotel, cabină pe o navă maritimă sau fluvială), precum și încăperile anexate nemijlocit la acestea, constituind o parte indivizibilă (verandă, terasă, mansardă, balcon, beci, un alt loc de uz comun). Prin noțiunea de domiciliu, în sensul prezentului cod, se înțelege și orice teren privat, automobil, navă maritimă și fluvială privată, birou;
¶11¹) eroare gravă de fapt — stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora;
¶12) expert judiciar — persoană calificată care este abilitată, conform legii, să efectueze expertize și să formuleze concluzii în specialitatea în care este autorizată, cu privire la anumite fapte, circumstanțe, obiecte materiale, fenomene și procese, organismul și psihicul uman, și care este inclusă în Registrul de stat al experților judiciari;
¶12¹) expertiză judiciară — activitate de cercetare științifico-practică desfășurată în cadrul procesului penal, în scopul aflării adevărului prin efectuarea unor cercetări metodice, cu aplicarea de cunoștințe speciale și procedee tehnico-științifice pentru formularea unor concluzii argumentate cu privire la anumite fapte, circumstanțe, obiecte materiale, fenomene și procese, corpul și psihicul uman, ce pot servi drept probe într-un proces judiciar;
¶12²) expertiză individuală — expertiză judiciară efectuată de un singur expert judiciar în unul sau mai multe domenii de specializare a expertizei judiciare;
¶12³) expertiză monospecializată — expertiză judiciară ale cărei cercetări se efectuează cu aplicarea cunoștințelor dintr-un singur domeniu al științei, tehnicii sau dintr-un alt domeniu al activității umane;
¶12⁴) expertiză de bază — expertiză judiciară în care se efectuează volumul principal de examinări;
¶12⁵) expertiză primară — expertiză judiciară efectuată de către un expert judiciar sau de către o comisie de experți judiciari pentru prima dată, în cazul în care obiectul de cercetare nu a mai fost supus anterior, în cadrul unui proces, vreunei expertize de aceeași specializare;
¶13) hotărâre judecătorească — hotărâre a instanței judecătorești adoptată într-o cauză penală: sentință, decizie, încheiere și hotărâre;
¶14) - abrogat;
¶14¹) informație secretizată — informație, document sau material, indiferent de forma și caracteristicile fizice ale acestuia, căruia i s-a atribuit un anumit grad de secretizare în conformitate cu Legea nr. 245/2008 cu privire la secretul de stat;
¶15) infracțiune de audiență — faptă penală săvârșită în cursul ședinței de judecată;
¶16) instanță judecătorească — orice instanță, parte componentă a sistemului judecătoresc al Republicii Moldova, care judecă cauza penală în primă instanță, în ordine de apel sau de recurs, ori pe căile extraordinare de atac, precum și care soluționează plângeri împotriva acțiunilor și actelor organelor de urmărire penală și ale organelor de executare a hotărârilor judecătorești și sancționează efectuarea unor acțiuni procedurale;
¶17) instanță de apel — instanță care judecă apelul declarat împotriva sentințelor nedefinitive (curțile de apel);
¶18) instanță de recurs — instanță care judecă recursul declarat împotriva hotărârilor judecătorești adoptate în conformitate cu prezentul cod;
¶19) interpret — persoană fizică autorizată, inclusă în Registrul de stat al interpreților și traducătorilor autorizați, care asigură traducerea orală dintr-o limbă în alta și/sau în traducerea semnelor celor surzi, muți ori surdomuți, mijlocind astfel înțelegerea dintre două sau mai multe persoane, desemnată în procesul penal de organele competente;
¶19¹) intervievator — persoană invitată într-un proces penal de către organul competent pentru a intermedia audierea minorului victimă/martor al infracțiunii în condițiile art. 110¹. În calitate de intervievator sunt implicate persoane care au studii juridice sau în domeniul psihologiei, special instruite pentru această sarcină. În procesul de audiere a minorului, intervievatorul are statut de specialist;
¶20) investigator sub acoperire — persoană oficială care exercită confidențial activitate specială de investigații, precum și altă persoană care colaborează confidențial cu organele de urmărire penală;
¶20¹) investigații financiare paralele — totalitatea acțiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de investigații și/sau a acțiunilor prevăzute în Legea nr. 48/2017 privind Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale desfășurate cu scopul acumulării probelor referitoare la bănuit, învinuit, partea civilmente responsabilă, inculpat sau condamnat, la patrimoniul acestora și bunurile care sunt în proprietatea efectivă a acestora, la patrimoniul proprietarului și administratorului bunurilor care sunt în proprietatea efectivă a bănuitului, învinuitului, părții civilmente responsabile, inculpatului sau condamnatului, în vederea recuperării bunurilor infracționale sau cu scopul identificării și al urmăririi bunurilor care fac sau pot face obiectul măsurilor de indisponibilizare și confiscare;
¶20²) investigații economico-financiare sau fiscale — totalitatea acțiunilor și/sau măsurilor întreprinse de către organele de constatare, organele de urmărire penală sau alte organe competente, prin care se colectează, se verifică și se analizează datele și informațiile cu privire la activitatea economico-financiară și/sau cea fiscală a persoanelor fizice ori juridice, în vederea constatării săvârșirii infracțiunii și determinării prejudiciului material cauzat; Introdus [Art.6 pct.20²) introdus prin LP111 din 11.06.26, MO273-276/24.06.26 art.265; în vigoare 24.06.26]
¶21) încheiere — hotărâre adoptată de către instanța de judecată până la darea sentinței sau deciziei;
¶22) judecată în primă instanță — soluționarea prin sentință a fondului cauzei penale ca rezultat al examinării nemijlocite a probelor de către instanța de judecată competentă cu participarea părților;
¶23) judecător — jurist licențiat, numit în funcție în modul stabilit de lege, autorizat să judece cauze aduse în fața instanței de judecată;
¶24) judecător de instrucție — judecător abilitat cu unele atribuții proprii urmăririi penale, precum și de control judiciar asupra acțiunilor procesuale efectuate în cadrul urmăririi penale;
¶25) materiale — documente întocmite, obiecte anexate la dosarul penal, care au importanță pentru stabilirea circumstanțelor cauzei etc.;
¶25¹) mandat judecătoresc — act judecătoresc oficial prin care se dispune sau se autorizează efectuarea acțiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de investigații, aplicarea măsurilor procesuale de constrângere sau efectuarea altor acțiuni procesuale și care conține dispoziția, temeiul acesteia și împuternicirile persoanei care acționează în temeiul acestui mandat;
¶26) măsuri de ocrotire — măsuri luate de organul de urmărire penală sau de instanța judecătorească față de persoane sau față de bunuri în legătură cu aplicarea măsurilor preventive, măsurilor de siguranță sau pedepselor penale;
¶27) mijloace de probă — mijloace prevăzute de legea procesuală, prin care se administrează probele într-o cauză penală;
¶28) ordonanță — hotărâre a organului de urmărire penală, adoptată în cursul procesului penal;
¶28¹) ordonator al expertizei judiciare — instanță de judecată sau parte în procesul penal care are dreptul de a dispune, respectiv, de a solicita în mod independent efectuarea unei expertize judiciare;
¶29) parte în proces — persoane care în procesul penal exercită funcții de acuzare sau apărare în baza egalității în drepturi și a principiului contradictorialității;
¶30) partea apărării — persoane abilitate prin lege să efectueze activitate de apărare (bănuitul, învinuitul, inculpatul, partea civilmente responsabilă și reprezentanții acestora);
¶31) partea acuzării — persoane abilitate prin lege să efectueze sau să ceară efectuarea urmăririi penale (procurorul, organul de urmărire penală, precum și partea vătămată, partea civilă și reprezentanții acestora);
¶32) prejudiciu — pagubă morală, fizică sau materială, care poate fi evaluată în expresie bănească;
¶33) probe — elemente de fapt, dobândite în modul prevăzut de prezentul cod, ce servesc la constatarea împrejurărilor care au importanță pentru justa soluționare a cauzei penale;
¶34) probe pertinente — probe care au legătură cu cauza penală;
¶35) probe concludente — probe pertinente care influențează asupra soluționării cauzei penale;
¶36) probe utile — probe concludente care, prin informațiile pe care le conțin, sunt necesare soluționării cauzei;
¶37) procuror — persoană oficială numită, în modul stabilit de lege, pentru a conduce sau a exercita urmărirea penală și a reprezenta în judecată învinuirea în numele statului;
¶37¹) procuror ierarhic superior — procurorul-șef al procuraturii teritoriale, adjunctul (adjuncții) procurorului-șef al procuraturii teritoriale, procurorul-șef al procuraturii specializate, adjunctul (adjuncții) procurorului-șef al procuraturii specializate, procurorii-șefi ai subdiviziunilor Procuraturii Generale, adjuncții Procurorului General, Procurorul General, conform ierarhiei stabilite de prezentul cod;
¶37²) proprietate efectivă — situație în care o persoană, acționând în calitate de beneficiar efectiv, exercită un control asupra unui bun deținut în proprietate de o altă persoană, care se manifestă prin posibilitatea de a întreprinde acțiuni (în mod direct sau prin intermediul unei alte persoane) identice în fond cu dreptul de a dispune de bunul respectiv, fără a obține o aprobare prealabilă din partea proprietarului, precum și de a primi venituri sau alte produse ale bunului respectiv în locul proprietarului. Persoana este considerată beneficiar (proprietar) efectiv al unui bun și în cazul în care acesta a fost dobândit de o altă persoană la indicația sa ori pe cheltuiala sa;
¶38) reprezentant — persoană împuternicită, conform legii, de a prezenta interesele părții vătămate, părții civile, părții civilmente responsabile;
¶39) reprezentanți legali — părinții, tutorii, curatorii, soțul bănuitului, învinuitului, inculpatului, condamnatului și părții vătămate, precum și reprezentanți ai instituțiilor sub supravegherea cărora se află aceștia;
¶40) reținere — măsură luată de organul competent de a priva de libertate o persoană pe un termen de până la 72 de ore;
¶41) rude apropiate– copii, părinți, frați și surori, bunici, nepoți;
¶42) sentință — hotărâre prin care cauza penală se soluționează în fond de instanța de judecată;
¶43) specialist — persoană care cunoaște temeinic o disciplină sau o anumită problemă și este antrenată în procesul penal, în modul prevăzut de lege, pentru a contribui la stabilirea adevărului;
¶43¹) suport informațional — suport material ale cărui calități fizice permit păstrarea și prelucrarea informației privind conținutul acțiunilor procesuale efectuate sau a probelor obținute în procesul penal;
¶44) viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată – încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale;
¶45) unitate convențională — unitate convențională de amendă, stabilită de Codul penal;
¶46) persoană majoră — persoană care a împlinit vârsta de 18 ani;
¶47) persoană minoră — persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani;
¶48) traducător — persoană fizică autorizată, inclusă în Registrul de stat al interpreților și traducătorilor autorizați, care asigură traducerea textelor scrise dintr-o limbă în alta, desemnată în procesul penal de organele competente;
¶49) timpul nopții — interval de timp cuprins între orele 22.00 și 6.00;
¶50) timpul zilei — interval de timp cuprins între orele 6.00 și 22.00.