Articolul 47. Stabilirea provenienței copilului¶
Proveniența copilului de la mamă (maternitatea) se stabilește în baza datelor din înregistrarea constatării medicale a nașterii copilului de la o anumită femeie într-o instituție medico-sanitară.
În cazul în care nașterea a avut loc în afara unei instituții medico-sanitare, înregistrarea constatării medicale a nașterii se efectuează de instituția medico-sanitară teritorială, abilitată cu dreptul de eliberare a certificatului medical constatator al nașterii în baza concluziei unui consiliu, instituit în acest scop de conducătorul instituției medico-sanitare, în termen de 3 zile lucrătoare, după cum urmează:
- ¶ a) în cazul constatării nașterii în cadrul termenului de 10 zile de la data nașterii, înregistrarea constatării medicale a nașterii se efectuează numai după o examinare medicală a lăuzei și a nou-născutului de către un consiliu format din doi medici obstetricieni-ginecologi și un medic neonatolog (medic pediatru);
- ¶ b) în cazul constatării nașterii după expirarea termenului de 10 zile, dar până la 42 de zile de la data nașterii, din consiliu va face parte, suplimentar, și reprezentantul autorității tutelare în a cărei rază teritorială este constatată nașterea;
- ¶ c) în cazul constatării nașterii după expirarea termenului de 42 de zile de la data nașterii, înregistrarea constatării medicale a nașterii de către instituția medico-sanitară se efectuează în baza testelor de confirmare a maternității;
- ¶ d) în cazul în care consiliul, ca urmare a examinării medicale și a materialelor prezentate și examinate, nu poate stabili producerea nașterii în afara instituției medico-sanitare, conducătorul instituției medico-sanitare emite o decizie de refuz și recomandă părinților să se adreseze în instanța de judecată.
Copilul născut din părinți căsătoriți ori în timp de 300 de zile din momentul desfacerii căsătoriei, declarării căsătoriei nule sau decesului soțului mamei copilului are ca tată pe soțul (fostul soț) al mamei, dacă nu a fost stabilit contrariul.
Prezumția de paternitate a soțului (fostului soț) poate fi înlăturată printr-o declarație a soților (foștilor soți) depusă personal. În cazul în care soții (unul din ei) nu se pot prezenta personal, declarația se autentifică notarial și se expediază la autoritatea abilitată să înregistreze nașterea.
Paternitatea copilului născut în afara căsătoriei poate fi recunoscută de către tatăl său printr-o declarație comună a acestuia și a mamei copilului, depusă la autoritatea abilitată să înregistreze nașterea.
Recunoașterea paternității de către părintele care are 16 ani împliniți, dacă acesta nu este căsătorit, se efectuează cu acordul reprezentantului legal al acestuia, iar în lipsa reprezentantului legal, cu acordul autorității tutelare.
În cazurile când mama este decedată, declarată decedată sau dispărută ori când nu i se cunoaște locul aflării, precum și în cazul decăderii ei din drepturile părintești, paternitatea se stabilește în baza declarației tatălui și a acordului scris al autorității tutelare sau prin hotărârea instanței judecătorești dacă lipsește un astfel de acord. În cazul în care în privința mamei este instituită o măsură de ocrotire judiciară, se aplică prevederile art. 116 și 117 din Codul civil nr. 1107/2002.
Declarația comună a mamei și tatălui copilului privind paternitatea poate fi depusă la autoritatea abilitată și pînă la nașterea copilului.